Magii de la Rasarit

 Magii de la Rasarit sunt martori importanti ai evenimentului divin care avea sa schimbe istoria si evolutia omenirii.

Despre acesti barbati, in decursul vremii, s-a spus ca erau fie magi, fie astrologi, fie regi, fie crai, dar, fara indoiala, oameni educati. Raman insa cele mai misterioase personaje ale Bibliei. Numele lor ne-a fost facut cunoscut de catre venerabilul Beda, mort in anul 735. Astfel ii cunoastem pe Kaspar, cel mai tanar, Melchior, cel mai batran, si Balthazar matur. In acest mod au fost zugraviti pe un mozaic din Biserica Nasterii Domnului din Bethleem, imbracati in vesminte persane. Sunt cercetatori care sustin ca ei ar fi reprezentantii celor trei rase care au descins din cei trei fii ai lui Noe (Iafet, Sem si Ham) si ca ar fi pornit in urmarirea stelei din Persia – urmasul rasei albe a lui Iafet, din Arabia – urmasul semitilor lui Sem, si din Egipt – urmasul negru al lui Ham. Ar fi calatorit 12 zile, dupa Nasterea lui Iisus, ajungand la Bethleem in noaptea celei de a 12-a.

Doi, trei, patru sau doisprezece «Crai de la rasarit»?

Traditia rasariteana vorbeste insa despre 12 Magi care ar fi venit la Pruncul Iisus, in timp ce o prima pictura crestina de la Roma infatiseaza doar doi, iar alta pictura din cimitirul “Sf. Domitilla” patru. Traditia rusa si cea din Bretagnia vorbeste de cel de-a patrulea mag, Artaban.

El si-a vandut tot ce avea si, cu banii obtinuti, a luat trei pietre scumpe: un safir, un rubin si o perla, pe care sa le duca in dar Mantuitorului. Grabindu-se sa ajunga in Babilon, unde il asteptau cei trei magi, acesta a intalnit pe drum un om ranit, pe care nimeni nu il ajuta. L-a dus pe bietul om la un doctor caruia i-a dat safirul pentru a-l ingriji pe bolnav pana ce se va insanatosi complet. Toate acestea l-au intarziat. Cand a ajuns la locul intalnirii, magii plecasera deja fara el, insa nu s-a descurajat, ci si-a continuat drumul singur, calauzit de steaua ce-l ducea spre Bethleem. Ajuns aici, a aflat ca magii L-au gasit deja pe prunc, ca soldatii lui Irod omoara toti copiii nou-nascuti si ca Sfanta Familie a plecat spre Egipt, pentru a se feri de mania regelui.Chiar in fata sa, un soldat incerca sa-i smulga unei tinere femei copilul pentru a-l omori. Femeia isi apara cu disperare pruncul. Magul i-a aratat soldatului necrutator rubinul si i-a spus:

– Lasa copilul sa traiasca si iti voi da aceasta piatra scumpa. Nimeni nu va afla de targul nostru.

Ademenit de nestemata, soldatul a luat piatra, indepartandu-se grabit. Tanara femeie i-a multumit strainului cu lacrimi de bucurie si recunostinta.

Acesta s-a hotarat sa-L caute mai departe pe Mantuitor. Acum, mai avea un singur dar, perla. A plecat si el spre Egipt, unde, ani de zile, L-a cautat pe Iisus, insa fara nici un rezultat. Dupa 30 de ani, a aflat ca undeva, in Palestina, Mantuitorul propovaduieste Evanghelia. Bucuros ca, in sfarsit, stie unde Il poate gasi, s-a grabit spre Iudeea. Ajuns la Ierusalim, spre seara, a aflat ca Iisus Hristos este rastignit pe Dealul Capatanii. S-a grabit magul spre locul acela cu dorinta sa-L vada in viata pe Mantuitor, sa-I duca darul sau pe care il pastrase de atata timp. Insa, prin fata lui au trecut doi soldati romani ce duceau in sclavie o tanara evreica. Oprindu-i, magul le-a spus:

Daca ii dati drumul fetei, va daruiesc aceasta perla. O puteti vinde si imparti banii. Veti castiga mult mai mult lasand fata libera.

 

Lacomi, soldatii au luat perla, eliberand-o pe tanara, care, plangand de fericire, nu stia cum sa-i multumeasca strainului. Dar magul, rugandu-se cerului sa-L vada macar o clipa pe Mantuitor, se grabea spre Golgota. Acum, nu mai avea nimic. Ii era rusine sa se inchine Imparatului imparatilor fara nici un dar. Insa, cand a ajuns langa Cruce, Mantuitorul S-a uitat drept spre el si i-a spus:

– In sfarsit, ai venit. Tu mi-ai adus cele mai frumoase daruri…

– Bine, dar nu mai am nimic, ce Ti-am adus eu ? a intrebat mirat magul.

– Tot ce duceai cu tine ai dat celor neajutorati. Dandu-le lor, Mie Mi-ai dat. Darul tau a ajuns la Mine si, iti spun, ca el este cel mai insemnat, caci, acela care Il iubeste pe Dumnezeu, ii iubeste pe oameni.

Cine nu cauta nevoile celorlalti spre a fi de folos cu ce poate, nu va gasi multumire si bucurie, nu va afla adevarata viata. Cu cat te apropii mai mult de oameni, cu atat esti mai aproape de Dumnezeu.

LEGENDA DRAGOSTEI

Demult, undeva pe pamant, s-au adunat toate calitatile si simturile omenesti.Cand Plictiseala a cascat pentru a treia oara, Nebunia,  intotdeauna nebunatica, a propus: – Hai sa ne jucam de-a v-ati ascunselea! Intriga si-a ridicat ispitita sprancenele, iar Curiozitatea, neputand sa se retina, a intrebat: “V-ati ascunselea? Ce mai este si aceasta? Este oare vreun joc?”. Nebunia a explicat ca-si va acoperi ochii si va numara pana la un milion, in timp ce toti ceilalti se vor ascunde, iar cand numaratoarea va lua sfarsit, primul ce va fi gasit ii va lua locul si astfel jocul va continua…

Entuziasmul a luat-o la dans pe Euforie, iar Bucuria a executat intr-atat de multe tumbe, incat chiar si Indoiala s-a lasat convinsa, ba mai mult, chiar si Apatia cea mereu bosumflata si neinteresata… insa nu toti au acceptat sa ia parte la aceasta activitate:Adevarul a preferat sa nu se ascunda: “De ce sa ma ascund, daca pana la urma tot voi fi descoperit?”. Aroganta a considerat acest joc ridicol (ceea ce o deranja mai mult era faptul ca ideea nu-i apartinuse), iar Lasitatea a preferat sa nu indrazneasca.“Unu,doi, trei…” a inceput Nebunia sa numere. Prima care s-a ascuns a fost Lenea care, ca intotdeauna, s-a culcat in spatele celei mai apropiate pietre. Credinta s-a inaltat spre cer, iar Invidia s-a ascuns in umbra Triumfului care, prin propriile sale forte, a ajuns in coroana celui mai inalt copac.

Generozitatea aproape ca nu reusea sa se ascunda, fiecare loc pe care il cauta parand sa fie mai potrivit pentru un prieten de-al ei decat pentru sine. Un lac de cristal ? Locul ideal pentru Frumusete ! Scorbura unui copac ? Locul perfect pentru Rusine ! Zborul unui fluture ? Minunat pentru Voluptuozitate ! Rafala unui vant ? Locul magnific pentru Libertate ! In sfarsit s-a ascuns intr-o raza de soare.Egoismul dimpotriva, si-a gasit un loc convenabil chiar de la inceput, insa numai pentru el !

Minciuna s-a ascuns la fundul oceanului (adevarata minciuna in realitate s-a ascuns dupa curcubeu!), iar Pasiunea si Dorinta in craterul unui vulcan. Neatentia…pur si simplu a uitat unde s-a ascuns… dar aceasta nu este atat de important ! Cand Nebunia a ajuns la 999.999, Dragostea nu isi gasise inca o ascunzatoare, pentru ca fusese atat de ocupata… pana cand a observat o tufa de trandafir  si profund impresionata, s-a ascuns intre flori. “Un milion !” a numarat Nebunia si a inceput sa caute.Prima pe care a gasit-o a fost Lenea, la numai trei pasi. Dupa aceasta Credinta a fost auzita discutand cu Dumnezeu despre teologie, iar Pasiunea si  Dorinta au fost vazute facand vulcanul sa vibreze. Intr-o secunda, ea a gasit-o pe Invidie, deci nu a fost greu de dedus unde se ascundea Triumful. Egoismul nici nu a trebuit sa fie cautat, caci a iesit singur la iveala, dintr-un cuib de viespi.

Mergand atat de mult, i s-a facut sete, si venind inspre lac, a descoperit-o pe Frumusete. Cu Indoiala a fost si mai usor, caci aceasta sta cocotata pe un gard, neputand decide unde sa se ascunda. Astfel i-a gasit pe toti,Talentul – in iarba tanara, Frica – intr-o pestera intunecata, Minciuna – in spatele curcubeului (iarasi o minciuna… era totusi la fundul oceanului…), chiar si pe Neatentie, care a uitat pur si simplu de joaca. Numai Dragostea nu putea fi gasita. Nebunia o cautase in fiecare tufaris, fiecare raulet, pe piscurile muntilor si cand era aproape gata sa renunte, a zarit tufa de trandafiri infloriti…

Cu un tepus ea a inceput sa-ndeparteze crengutele ghimpoase, cand deodata a auzit un strigat ascutit: spinii au impuns ochii Dragostei. Nebunia nu stia ce sa mai faca pentru a-si cere iertare: a plans, a rugat, a implorat si chiar s-a oferit sa-i fie ajutor si indrumator. Incepand cu acea zi Dragostea e oarbă și  Nebunia o însoțește mereu !

LEGENDA CELOR 8 MINUTE

Legenda spune că o femeie săracă cu un copil în braţe, trecând pe lângă o peşteră a auzit o voce misterioasă care i-a spus:

 Intră şi ia tot ceea ce îţi doreşti, dar să nu uiţi ceea ce-i mai important. Aminteşte-ţi că după ce vei ieşi poarta se va închide pentru totdeauna. Aşa că profită de această oportunitate, dar nu uita ce-i mai important.

 Femeia a intrat în peşteră şi a găsit multe bogaţii. Fascinată de aur şi bijuterii, a aşezat copilul pe o stâncă şi a început să strângă de zor tot ce putea duce.

Vocea misterioasă i-a vorbit din nou:

 

– Ai doar 8 minute !

 

Când au trecut cele 8 minute, femeia, încărcată cu aur şi pietre preţioase, a fugit afară din peşteră şi poarta s-a închis.

Atunci şi-a amintit că a uitat copilul înăuntru, iar poarta s-a închis pentru totdeauna.

 Bogaţia a durat puţin, iar disperarea pentru totdeauna.

La fel se întâmplă de multe ori şi cu noi. Avem aproximativ 80 de ani pentru a trăi în această lume şi o voce ne aminteşte mereu:” Nu uita ce e cel mai important!”

Şi cele mai importante sunt valorile spirituale, familia şi copii, viaţa, educaţia, bunul simţ, reputaţia, dragostea, adevărul şi demnitatea de om.

În schimb câştigurile, bogăţia, plăcerile materiale ne fascinează într-atât încât uitam de ceea ce e mai important.