Blogul tau de dragoste

SUFLET DRAG ESTI TU!

BINE AI VENIT SUFLET DRAG!
  • 1 IUNE
  • batranul-intelept

Ultimele

– Băiețelul cu păpușa –


baietel

 

Mă aflam într-un magazin, în sectorul cu jucării. Cu coada ochiului am observat un băiețel de vreo 5 ani, care ținea în brațe o păpușă. Îi mângâia mereu părul și o strângea cu grijă la piept.
Mă întrebam pentru cine oare să fie destinată această păpușă.
La un moment dat băiețelul s-a întors către doamna care stătea lângă el și a întrebat-o:

– Mătușă, ești sigură că nu-mi ajung banii?

– Ți-am spus că nu ai destui bani ca s-o cumperi! i-a răspuns femeia, pierzându-și puțin răbdarea.

Apoi mătușa sa i-a cerut să stea acolo și s-o aștepte puțin.
Femeia a plecat în grabă, iar băiețelul a rămas în acel loc ținând păpușa în mâini. Atunci eu am profitat de ocazie că rămăsese singur şi m-am îndreptat spre copil. L-am întrebat cui voia să dea păpușa.

– Această păpușă a vrut-o surioara mea pentru Crăciun mai mult decât orice! mi-a răspuns băiețelul. Eram sigur că i-ar fi adus-o Moş Crăciun!

I-am spus că poate i-a și adus-o, dar micuţul mi-a spus cu durere:

– Nu! Moș Crăciun nu poate merge acolo unde este acum surioara mea! Trebuie să dau păpușa mamei, care i-o va duce numaidecât surioarei mele!

În timp ce spunea acestea, ochii i se umpluseră de lacrimi.

– A mers să-L întâlnească pe Hristos! Tata spune că și mama va merge peste puțin să-L întâlnească pe Hristos. M-am gândit că ar putea să ia păpușa și să i-o ducă surioarei mele.

Inima parcă mi se oprise. Băiețelul și-a ridicat privirea spre mine și mi-a spus:

– I-am spus tatei să-i spună mamei să nu plece imediat, ci să mă aștepte până ce mă voi întoarce de la magazin.

Apoi mi-a arătat o fotografie, în care era el cu păpușa în brațe și mi-a spus:

– Vreau ca mama să ia și această fotografie, ca să nu mă uite! O iubesc mult pe mama și nu vreau să mă lase, însă tata spune că trebuie să meargă împreună cu surioara mea.

Apoi și-a plecat capul și a rămas tăcut. Atunci eu am scos din geantă niște bani și l-am întrebat pe copil:

– Vrei să mai numărăm odată banii tăi, ca să fim siguri câți sunt?

– Sunt de acord, dar e nevoie de mulți bani și nu am atâția! Şi mătuşa la fel mi-a zis!

Atunci eu am băgat pe ascuns niște bani printre ai lui și am început să îi numărăm. Erau mai mulți decât îi trebuiau. Atunci băiețelul a șoptit:

– Mulțumesc, Hristoase al meu, că mi-ai dat destui bani!

Apoi s-a uitat la mine și mi-a spus:

– I-am cerut Lui Hristos să facă ceva să am destui bani ca să cumpăr o păpușă, ca mama s-o poată duce surioarei mele. Și El a auzit rugăciunea mea. Voiam să am destui bani ca să cumpăr și un trandafir alb pentru mama, însă nu îndrăzneam să-I cer. Dar El mi-a dat destui bani, ca să pot cumpăra și păpușa și trandafirul alb. Știți, mamei îi plac foarte mult trandafirii albi! 

După câteva minute mătușa sa s-a întors, iar eu m-am depărtat, împingându-mi căruciorul. Mi-am terminat cumpărăturile cu un sentiment cu totul diferit de cel cu care le începusem. Nu-mi puteam scoate din minte chipul băiețelului.

Seara, în timp ce luam cina, am deschis puţin televizorul. La ştiri s-a dat o veste tristă: cu câteva zile mai înainte un șofer beat lovise o mașină în care tocmai intra o femeie tânără cu fiica ei. Fetița a murit pe loc, iar mama era grav rănită. 
Mă întrebasem: să fie oare familia băiețelului cu păpuşa?

După două zile am citit în ziar că acea femeie tânără a murit. Nu am putut să nu merg să cumpăr un buchet de trandafiri albi și să-i duc la bisericuța cimitirului unde se afla trupul ei. Era acolo și ținea în mâini o păpușă, un trandafir alb și fotografia cu băiețelul din magazin.

Am plecat de acolo plângând. Am simțit că viața mea s-a schimbat pentru totdeauna.

Dragostea pe care o avea acel băiețel pentru mama și surioara lui era atât de mare, dar într-o clipeală de ochi un șofer beat i-a dus atât de departe…

Dragi conducători auto, dacă nu vă pasă de viaţa voastră, în timp ce vă urcaţi la volan sub influienţa alcoolului, gândiţi-vă măcar pentru o clipă la vieţile altora!

sursa:internet

Image

suflet drag


tumblr_mekn6vBZkI1rf089no1_500

Inainte de a ma judeca, intelege-ma


“O fetita tinea in mainile sale doua mere.

Mama sa a venit la ea si a intrebat-o bland pe mica ei fiica, afisand un zambet: scumpa mea, poti sa ii dai mamei tale unul din cele doua mere?

Fata s-a uitat la mama sa pentru cateva secunde, apoi brusc a luat o muscatura dintr-un mar si apoi repede o alta imbucatura din celalalt. Mama a simtit ca ii ingheata zambetul pe fata. Se straduia din greu sa nu isi dezvaluie dezamagirea.

Apoi fetita i-a inmanat mamei sale unul din merele muscate si i-a spus: “Mamico, uite. Marul acesta este mai dulce.”

Indiferent de cine esti, de cat de multa experienta ai si de cate cunostinte crezi ca detii, evita sa judeci. Ofera-le celorlalti privilegiul de a se explica. Ceea ce vezi poate ca nu este realitatea. Nu trage niciodata concluzii pentru altii. Prin urmare, niciodata sa nu ne concentram doar pe ceea ce se vede la suprafata si sa nu ii judecam pe ceilalti fara sa ii intelegem mai intai.

De exemplu:

Cei carora le place sa achite ei nota de plata… nu fac asta fiindca sunt prea bogati, ci fiindca pun prietenia deasupra banilor.

Cei care iau initiativa la munca… nu fac asta fiindca sunt prosti, ci fiindca inteleg concepul de responsabilitate.

Cei care isi cer primii scuze dupa o cearta… nu fac acest lucru deoarece ei sunt cei care au gresit, ci fiindca ii pretuiesc pe oamenii de langa ei.

Cei care sunt dispusi sa te ajute fac asta nu fiindca iti datoreaza ceva, ci fiindca te vad ca pe un prieten adevarat.

Cei care iti trimit adesea mesaj pe telefon, nu fac asta fiindca nu au nimic mai bun de facut, ci fiindca tu esti in inimile lor.

Intr-o zi, ne vom separa unii de altii si vom duce dorul conversatiilor noastre despre tot si nimic, despre visurile pe care le-am avut. Vor trece zile, luni, ani, vom pastra legatura din ce in ce mai putin.. Intr-o zi, copiii nostri vor vedea fotografiile cu noi si vor intreba: “Cine sunt acesti oameni?”. Iar noi vom zambi cu lacrimi invizibile fiindca inima este atinsa de un cuvant puternic si vom spune: ““Cei alaturi de care am avut cele mai bune zile din viata mea.”

Autor: anonim

 

Image

suflet drag


stire-10-iul-video

Image

SUFLET DRAG


1 IUNE

Legenda macului


lan de maci imagini animate

Se spune că aceste minunate flori roşii, pe care le vedem noi presărate prin lanuri şi pe câmpie, nu ar fi existat de la început pe lume ci ar fi răsarit mai târziu, din durerea unui suflet de mamă. 

Odată, demult, o mamă văduvă şi sărmană avea şi ea pe sufletul ei un odor de fecior, la care se uita ca la lumina ochilor. Că era bun şi cuminte şi asculta de vorba maică-si, ca de sfânta Evanghelie. Într-o zi, neavând biata femeie de nici unele la casa ei şi neştiind ce să-i dea băiatului de mâncare, a scos un ştergar, de-l avusese dar de la maică-sa pe când se măritase, şi dându-i-l împăturit frumos băiatului, îl trimise taman în alt sat, la un neam al ei, ca să-i dea pe el un căuş de mălai şi un boţ de brânză.Dar bordeiul văduvei era la marginea satului şi ca să treci în satul celălalt, trebuia să tai o pădure mare şi întunecoasă, apoi o câmpie şi după aceea, un deal şi-o vale, pustie nevoie mare. I se strângea inima femeii de grijă, când socotea că-i atâta cale lungă pentru biet fecioru-său, care de sărăcie şi nemâncare, de abia se ţinea pe picioarele-i şubrede, dar ce era să facă? Îşi făcu o cruce, îl puse şi pe copil să se închine, să zică un „Doamne ajută” şi-l porni la drum.Pornise băiatul cam când era soarele de două suliţi pe cer şi acu, acu sta să-nsereze şi bietul copil nu mai venea. Biata maică-sa făcea ce făcea, ieşea în prag, punea mâna streaşină la ochi şi cerceta zarea. De fecior nici gând. Dacă văzu ea că asfinţeşte soarele şi nici ţipenie de vietate nu se zăreşte cât cuprinzi cu ochiul, îşi trase ştergarul bine pe cap, înţepeni uşa bordeiului şi, mai moartă decât vie, porni să afle de urma fecioru-său. Merse ea mai întâi mai domol, trecu pădurea şi ieşi pe câmpie.Din vreme în vreme, îşi striga feciorul pe nume, doar, doar i-o răspunde, dar pădurea tăcea ca mormântul. O cuprinse atunci o frică de moarte şi o luă la fugă peste câmpul plin de mărăcini şi unde punea piciorul, tot în mărăcini se înfunda şi-l scotea plin de sânge. Dar ea nu simţea nimic, că în sufletul ei nu era decât dorul de copilu-i rătăcit ori, fereşte Doamne, mâncat de fiarele sălbatice din pădure.Şi alerga sărmana într-un suflet şi la tot pasul picura sângele din tălpile-i împunse de spini şi unde cădea picătura de sânge, răsărea o floare mare şi roşie, până ce se umplu câmpia toată de asemenea flori.Taman când răcnea ea mai amar: „Ionică, Ionică”, numai ce auzi, de dincolo de deal, un glas slab de copil venit ca de la mare depărtare, care îngâna: „mamă, mamă”.Femeia nu mai simţi nici urcuşul greu al dealului, nici valea abruptă şi într-o clipită fu lângă copil, unde căzu grămadă. După ce-şi mai veni în fire, îşi luă feciorul în braţe şi porni cu el înapoi acasă. Dar când să treacă peste câmpie, ce să vezi? Numai flori roşii, încotro vedeai cu ochii. De atunci se zice că ar fi macii pe pământ.

sursa:universdecopil.ro

lsuuodzhrjmhv-d2dtbfvaucm65uwmubijuatpyaicudtv4jnohc4w

Image

suflet drag


anigif

Ce este mulţumirea?-Nicolae Pintilie


saracie

 

„În îndepărtatul Orient, un prinţ bolnav de prea mult bine îşi căuta vindecarea.
A întrebat magi, a întrebat doctori şi vraci, în căutarea unui leac minunat.
Boala înainta galopant, surpând viața tânărului prinţ. Într-una dintre zile, i s-a arătat un bătrân cuviincios, care i-a spus:

– Dacă vei purta o singură zi ciorapii unui om fericit, cu siguranţă te vei vindeca!

Tânărul fremăta de bucurie!
Cu siguranţă o să găsească repede un om fericit care să-i împrumute ciorapii, iar pe acela o să-l îmbrace cu totul în aur! Întrebă pe miniştrii săi dacă sunt fericiţi şi fiecare a dat înapoi… a întrebat familia sa, slugile palatului, însă omul cu totul fericit întârzia să apară. În inima tânărului prinţ beteag, nesiguranța lua locul speranței.
Unde să îl găsească pe omul fericit?
A trimis generalii în ţară, cu misiunea de a se întoarce cu ciorapii unui om cu totul fericit.

Din păcate, nu l-au găsit.
Pe când se întorceau deznădăjduiți către palat, s-au oprit pentru a se odihni într-o poiană.
La marginea pădurii se zărea o căsuţă cu cerdac şi cu flori în glastră, aşa, ca în poveşti.
În speranța unui pahar rece cu apă, generalii s-au apropiat de bordei. În curte, un bătrânel spărgea lemne.
Parcă şi uitaseră misiunea lor, când unul dintre ei întrebă:

– Spune moşule, matale eşti fericit aici, în capătul acesta de lume?

Moşul, copleşit de neașteptata vizită imperială, fără a se gândi prea mult, zise:

– Dar, cum să nu fiu fericit?
Atât timp cât dimineaţa mă trezesc sănătos şi mai prind o nouă zi lăsată de la Dumnezeu, atât timp cât baba, copiii şi nepoţii sunt sănătoşi şi eu sunt împăcat cu Dumnezeu, sunt cel mai fericit om de pe pământ!

Sclipind de bucurie, generalii au prins a-l descălţa pe moş.
Şi, scoţându-i ciubotele, au încremenit – omul fericit nici măcar nu avea ciorapi!””

(adaptare după N. Pesechkian, Poveşti Orientale)

,,Întrebarea care ne macină pe toţi în urma acestei poveşti orientale, cu siguranţă, este legată de soarta sosetelor prinţului.
Oare s-a vindecat?
Oare a înţeles că nu este nevoie de ciorapi, ca el să fie sănătos şi fericit?
Că puterea vindecării sale era atât de aproape?
Sunt întrebări care, într-un fel sau altul, ne cuprind şi pe noi – oameni trăitori într-o societate care ne învaţă să căutăm mereu şi mereu mai mult şi mai bine.
Fericirea sau nefericirea noastră ţin de starea de mulţumire pe care o păstrăm în suflet.
Dar, ce este oare mulţumirea?
Cu siguranţă, mulţi dintre noi, într-o dimineaţă agitată, cu ochii în şifonierul ticsit, am spus:
„Nu mai am cu ce să mă îmbrac!”, ori în faţa frigiderului:
„Nu este nimic de mâncare în casa asta!”.

Ne recunoaștem într-una dintre situaţiile descrise.
Nemulţumirea continuă, tinde să devină boală mondială.
Este un adevărat fenomen social, un spectacol sumbru, în care actorii sunt copii, adolescenţi, părinţi şi, parcă, mai puţin bunici.
De ce mai puţin ei? Pentru că ei au făcut parte din generaţia care a înfruntat mari greutăţi: război, foamete, deportări, comunism, tranziţie şi pe toate le-au trecut cu lacrimi în ochi, dar cu fruntea sus.”

De ce binele este răsplătit cu rău?


batranul-intelept

 

O pildă înţeleaptă, care ne îndeamnă să reflectăm.

Într-o zi, la uşa unui bătrân înţelept, a bătut o tânără necunoscută care, înecându-se în lacrimi, i-a povestit acestuia povestea sa.

Nu ştiu cum să trăiesc mai departe…”- a spus ea cu glas tremurând. ” Toată viaţa m-am comportat cu oamenii aşa cum aş fi vrut ca ei să se comporte cu mine. Eram cu ei sinceră şi cu sufletul deschis… Încercăm să-i ajut după puterile mele, fără să aştept ceva în schimb. Îi ajutam cu ce puteam. Eu, într-adevar, făceam totul necondiţionat, iar, în schimb, primeam doar răutate şi ironie. Mă doare enorm şi pur şi simplu am obosit… Va implor, spuneţi-mi ce să fac?”

Înţeleptul a ascultat-o răbdător şi apoi i-a dat un sfat:
Dezbracă-te şi plimba-te goală pe străzile oraşului”- a spus el liniştit.
Mă iertaţi dar eu încă n-am decăzut într-atât… Probabil aţi înnebunit sau glumiţi.”

Dacă voi face aşa ceva, nu ştiu ce pot aştepta de la trecători… Te pomeneşti că cineva mă va dezonora sau îşi va bate joc de mine…
Înţeleptul s-a ridicat brusc, a deschis uşa si-a pus pe masă o oglindă.
Îţi este ruşine să ieşi dezbrăcată afară, dar, dintr-un oarecare motiv, nu te sfieşti să umbli prin lume cu sufletul dezgolit deschis larg că această uşa. Le permiţi tuturor să-ţi pătrundă în suflet. Sufletul este o oglindă şi din această cauză ne putem observa pe noi înşine în sufletul altor oameni. Sufletul lor este plin de răutate şi patimi – anume o astfel de imagine ei văd în sufletul tău curat. Ei nu sunt destul de puternici şi nu au suficient curaj pentru a recunoaşte că eşti mai bună ca ei şi pentru a încerca să se schimbe. Din păcate, această este soarta celor cu adevărat
curajoşi…

„Ce să fac atunci? Cum pot schimba această situaţie dacă nimic nu depinde de mine?”- a întrebat ea.

„Vino cu mine. Vreau să-ţi arăt ceva… Priveşte, această este grădina mea. De mulţi ani ud aceste flori de o frumuseţe nemaivăzută şi am grijă de ele. Sincer să fiu, n-am văzut niciodată cum înfloresc bobocii lor. Mi-a fost dat să le găsesc deja înflorite, cu frumuseţea lor atrăgătoare şi mireasma îmbătătoare. Copile, învaţă de la natură.
Priveşte aceste flori minunate şi fă precum ele – deschide-ţi atent sufletul în faţa oamenilor, în aşa fel încât ei să nu observe acest lucru. Deschide-ţi sufletul doar oamenilor buni Fugi de cei care îţi rup petalele şi le calcă în picioare. Aceste buruieni încă mai au de învăţat ca să ajungă la acelaşi nivel cu tine şi de aceea tu nu ai cum să-i ajuţi. Tot ce vor vedea la tine este oglindirea lor pocită.”

În lume există multă murdărie şi răutate. Dar cel ce doreşte, poate rămâne curat…

Fii sincer şi cinstit înaintea ta şi înaintea celorlalţi. Totuşi reţine: nu merită să arunci perle la porci. Nu va fi de folos nici lor, nici ţie.

Sursa:uniuneaspirituala.blogspot.ro

Image

SUFLET DRAG


Să fim lumină din lumină,
Să arătăm celor din jur,
Că-n suflet s-a născut Hristos!
HRISTOS A ÎNVIAT!

 

15.11.2015 - 1

Urmărește

Fiecare nou articol să fie livrat pe email.

Alături de 29 de alți urmăritori

%d blogeri au apreciat asta: