Blogul tau de dragoste

SUFLET DRAG ESTI TU!

BINE AI VENIT SUFLET DRAG!
  • batranul-intelept
  • lebada-alba

Ultimele

Legenda macului


lan de maci imagini animate

Se spune că aceste minunate flori roşii, pe care le vedem noi presărate prin lanuri şi pe câmpie, nu ar fi existat de la început pe lume ci ar fi răsarit mai târziu, din durerea unui suflet de mamă. 

Odată, demult, o mamă văduvă şi sărmană avea şi ea pe sufletul ei un odor de fecior, la care se uita ca la lumina ochilor. Că era bun şi cuminte şi asculta de vorba maică-si, ca de sfânta Evanghelie. Într-o zi, neavând biata femeie de nici unele la casa ei şi neştiind ce să-i dea băiatului de mâncare, a scos un ştergar, de-l avusese dar de la maică-sa pe când se măritase, şi dându-i-l împăturit frumos băiatului, îl trimise taman în alt sat, la un neam al ei, ca să-i dea pe el un căuş de mălai şi un boţ de brânză.Dar bordeiul văduvei era la marginea satului şi ca să treci în satul celălalt, trebuia să tai o pădure mare şi întunecoasă, apoi o câmpie şi după aceea, un deal şi-o vale, pustie nevoie mare. I se strângea inima femeii de grijă, când socotea că-i atâta cale lungă pentru biet fecioru-său, care de sărăcie şi nemâncare, de abia se ţinea pe picioarele-i şubrede, dar ce era să facă? Îşi făcu o cruce, îl puse şi pe copil să se închine, să zică un „Doamne ajută” şi-l porni la drum.Pornise băiatul cam când era soarele de două suliţi pe cer şi acu, acu sta să-nsereze şi bietul copil nu mai venea. Biata maică-sa făcea ce făcea, ieşea în prag, punea mâna streaşină la ochi şi cerceta zarea. De fecior nici gând. Dacă văzu ea că asfinţeşte soarele şi nici ţipenie de vietate nu se zăreşte cât cuprinzi cu ochiul, îşi trase ştergarul bine pe cap, înţepeni uşa bordeiului şi, mai moartă decât vie, porni să afle de urma fecioru-său. Merse ea mai întâi mai domol, trecu pădurea şi ieşi pe câmpie.Din vreme în vreme, îşi striga feciorul pe nume, doar, doar i-o răspunde, dar pădurea tăcea ca mormântul. O cuprinse atunci o frică de moarte şi o luă la fugă peste câmpul plin de mărăcini şi unde punea piciorul, tot în mărăcini se înfunda şi-l scotea plin de sânge. Dar ea nu simţea nimic, că în sufletul ei nu era decât dorul de copilu-i rătăcit ori, fereşte Doamne, mâncat de fiarele sălbatice din pădure.Şi alerga sărmana într-un suflet şi la tot pasul picura sângele din tălpile-i împunse de spini şi unde cădea picătura de sânge, răsărea o floare mare şi roşie, până ce se umplu câmpia toată de asemenea flori.Taman când răcnea ea mai amar: „Ionică, Ionică”, numai ce auzi, de dincolo de deal, un glas slab de copil venit ca de la mare depărtare, care îngâna: „mamă, mamă”.Femeia nu mai simţi nici urcuşul greu al dealului, nici valea abruptă şi într-o clipită fu lângă copil, unde căzu grămadă. După ce-şi mai veni în fire, îşi luă feciorul în braţe şi porni cu el înapoi acasă. Dar când să treacă peste câmpie, ce să vezi? Numai flori roşii, încotro vedeai cu ochii. De atunci se zice că ar fi macii pe pământ.

sursa:universdecopil.ro

lsuuodzhrjmhv-d2dtbfvaucm65uwmubijuatpyaicudtv4jnohc4w

Image

suflet drag


anigif

Ce este mulţumirea?-Nicolae Pintilie


saracie

 

„În îndepărtatul Orient, un prinţ bolnav de prea mult bine îşi căuta vindecarea.
A întrebat magi, a întrebat doctori şi vraci, în căutarea unui leac minunat.
Boala înainta galopant, surpând viața tânărului prinţ. Într-una dintre zile, i s-a arătat un bătrân cuviincios, care i-a spus:

– Dacă vei purta o singură zi ciorapii unui om fericit, cu siguranţă te vei vindeca!

Tânărul fremăta de bucurie!
Cu siguranţă o să găsească repede un om fericit care să-i împrumute ciorapii, iar pe acela o să-l îmbrace cu totul în aur! Întrebă pe miniştrii săi dacă sunt fericiţi şi fiecare a dat înapoi… a întrebat familia sa, slugile palatului, însă omul cu totul fericit întârzia să apară. În inima tânărului prinţ beteag, nesiguranța lua locul speranței.
Unde să îl găsească pe omul fericit?
A trimis generalii în ţară, cu misiunea de a se întoarce cu ciorapii unui om cu totul fericit.

Din păcate, nu l-au găsit.
Pe când se întorceau deznădăjduiți către palat, s-au oprit pentru a se odihni într-o poiană.
La marginea pădurii se zărea o căsuţă cu cerdac şi cu flori în glastră, aşa, ca în poveşti.
În speranța unui pahar rece cu apă, generalii s-au apropiat de bordei. În curte, un bătrânel spărgea lemne.
Parcă şi uitaseră misiunea lor, când unul dintre ei întrebă:

– Spune moşule, matale eşti fericit aici, în capătul acesta de lume?

Moşul, copleşit de neașteptata vizită imperială, fără a se gândi prea mult, zise:

– Dar, cum să nu fiu fericit?
Atât timp cât dimineaţa mă trezesc sănătos şi mai prind o nouă zi lăsată de la Dumnezeu, atât timp cât baba, copiii şi nepoţii sunt sănătoşi şi eu sunt împăcat cu Dumnezeu, sunt cel mai fericit om de pe pământ!

Sclipind de bucurie, generalii au prins a-l descălţa pe moş.
Şi, scoţându-i ciubotele, au încremenit – omul fericit nici măcar nu avea ciorapi!””

(adaptare după N. Pesechkian, Poveşti Orientale)

,,Întrebarea care ne macină pe toţi în urma acestei poveşti orientale, cu siguranţă, este legată de soarta sosetelor prinţului.
Oare s-a vindecat?
Oare a înţeles că nu este nevoie de ciorapi, ca el să fie sănătos şi fericit?
Că puterea vindecării sale era atât de aproape?
Sunt întrebări care, într-un fel sau altul, ne cuprind şi pe noi – oameni trăitori într-o societate care ne învaţă să căutăm mereu şi mereu mai mult şi mai bine.
Fericirea sau nefericirea noastră ţin de starea de mulţumire pe care o păstrăm în suflet.
Dar, ce este oare mulţumirea?
Cu siguranţă, mulţi dintre noi, într-o dimineaţă agitată, cu ochii în şifonierul ticsit, am spus:
„Nu mai am cu ce să mă îmbrac!”, ori în faţa frigiderului:
„Nu este nimic de mâncare în casa asta!”.

Ne recunoaștem într-una dintre situaţiile descrise.
Nemulţumirea continuă, tinde să devină boală mondială.
Este un adevărat fenomen social, un spectacol sumbru, în care actorii sunt copii, adolescenţi, părinţi şi, parcă, mai puţin bunici.
De ce mai puţin ei? Pentru că ei au făcut parte din generaţia care a înfruntat mari greutăţi: război, foamete, deportări, comunism, tranziţie şi pe toate le-au trecut cu lacrimi în ochi, dar cu fruntea sus.”

De ce binele este răsplătit cu rău?


batranul-intelept

 

O pildă înţeleaptă, care ne îndeamnă să reflectăm.

Într-o zi, la uşa unui bătrân înţelept, a bătut o tânără necunoscută care, înecându-se în lacrimi, i-a povestit acestuia povestea sa.

Nu ştiu cum să trăiesc mai departe…”- a spus ea cu glas tremurând. ” Toată viaţa m-am comportat cu oamenii aşa cum aş fi vrut ca ei să se comporte cu mine. Eram cu ei sinceră şi cu sufletul deschis… Încercăm să-i ajut după puterile mele, fără să aştept ceva în schimb. Îi ajutam cu ce puteam. Eu, într-adevar, făceam totul necondiţionat, iar, în schimb, primeam doar răutate şi ironie. Mă doare enorm şi pur şi simplu am obosit… Va implor, spuneţi-mi ce să fac?”

Înţeleptul a ascultat-o răbdător şi apoi i-a dat un sfat:
Dezbracă-te şi plimba-te goală pe străzile oraşului”- a spus el liniştit.
Mă iertaţi dar eu încă n-am decăzut într-atât… Probabil aţi înnebunit sau glumiţi.”

Dacă voi face aşa ceva, nu ştiu ce pot aştepta de la trecători… Te pomeneşti că cineva mă va dezonora sau îşi va bate joc de mine…
Înţeleptul s-a ridicat brusc, a deschis uşa si-a pus pe masă o oglindă.
Îţi este ruşine să ieşi dezbrăcată afară, dar, dintr-un oarecare motiv, nu te sfieşti să umbli prin lume cu sufletul dezgolit deschis larg că această uşa. Le permiţi tuturor să-ţi pătrundă în suflet. Sufletul este o oglindă şi din această cauză ne putem observa pe noi înşine în sufletul altor oameni. Sufletul lor este plin de răutate şi patimi – anume o astfel de imagine ei văd în sufletul tău curat. Ei nu sunt destul de puternici şi nu au suficient curaj pentru a recunoaşte că eşti mai bună ca ei şi pentru a încerca să se schimbe. Din păcate, această este soarta celor cu adevărat
curajoşi…

„Ce să fac atunci? Cum pot schimba această situaţie dacă nimic nu depinde de mine?”- a întrebat ea.

„Vino cu mine. Vreau să-ţi arăt ceva… Priveşte, această este grădina mea. De mulţi ani ud aceste flori de o frumuseţe nemaivăzută şi am grijă de ele. Sincer să fiu, n-am văzut niciodată cum înfloresc bobocii lor. Mi-a fost dat să le găsesc deja înflorite, cu frumuseţea lor atrăgătoare şi mireasma îmbătătoare. Copile, învaţă de la natură.
Priveşte aceste flori minunate şi fă precum ele – deschide-ţi atent sufletul în faţa oamenilor, în aşa fel încât ei să nu observe acest lucru. Deschide-ţi sufletul doar oamenilor buni Fugi de cei care îţi rup petalele şi le calcă în picioare. Aceste buruieni încă mai au de învăţat ca să ajungă la acelaşi nivel cu tine şi de aceea tu nu ai cum să-i ajuţi. Tot ce vor vedea la tine este oglindirea lor pocită.”

În lume există multă murdărie şi răutate. Dar cel ce doreşte, poate rămâne curat…

Fii sincer şi cinstit înaintea ta şi înaintea celorlalţi. Totuşi reţine: nu merită să arunci perle la porci. Nu va fi de folos nici lor, nici ţie.

Sursa:uniuneaspirituala.blogspot.ro

Image

SUFLET DRAG


Să fim lumină din lumină,
Să arătăm celor din jur,
Că-n suflet s-a născut Hristos!
HRISTOS A ÎNVIAT!

 

15.11.2015 - 1

Image

SUFLET DRAG


15 - 1

Cioara sau Paun?


graphics-flowers-905047

Nu degeaba se spune că cioara este cea mai inteligentă pasare de pe planetă… Ea a aflat secretul fericirii. O poveste interesantă și plină de morală care a cucerit întreg internetul și care ne învață cel mai simplu secret al fericirii: să fim mulțumiți cu ceea ce avem. În loc să râvnim la viața și la fericirea altora, să ne bucurăm de propria viață și fericirea va veni de la sine. 

cioara_daunatori_pasari

O cioară trăia în pădure și era absolut mulțumită de viața sa. Însă într-o zi a văzut o lebădă… “Această lebădă este atât de albă”, s-a gândit cioara. “Și eu sunt atât de neagră. Aceasta lebădă trebuie să fie cea mai fericită păsare din lume.”

lebada-alba

Cioara i-a comunicat lebedei ceea ce gândea. “De fapt”, i-a răspuns lebăda. “Simțeam că sunt cea mai fericită pasăre din împrejurimi până când am văzut un papagal care avea două culori. Acum cred că papagalul este cea mai fericită pasăre care a fost creată”. Apoi cioara l-a abordat pe papagal.

AraGatAlbastru4

Papagalul i-a explicat: “Am trăit o viață foarte fericită până când am văzut un păun. Eu am doar două culori, însă păunul are o multitudine de culori.”

Mai târziu, cioara a vizitat un păun de la grădina zoologică și a văzut că sute de oameni s-au adunat ca să îl vadă. După ce oamenii au plecat, cioara s-a apropiat de păun. “Dragă păun”, a spus cioara. “Ești atât de frumos, în fiecare zi mii de oameni vin să te vadă. Când oamenii mă vad pe mine, imediat mă gonesc. Cred că ești cea mai fericită pasăre de pe planetă.”

pc483un-fericit

Păunul a raspuns: “Am crezut dintotdeauna că sunt cea mai frumoasă și fericită pasare de pe planetă. Însă din cauza frumuseții mele, sunt închis în această grădină zoologică. Am cercetat cu atenție grădina zoologică și am realizat că cioara este singura pasăre care nu este închisa într-o cușcă. Așa că zilele trecute m-am gandit că dacă aș fi o cioară, aș putea să hoinăresc fericit pretutindeni.”

Morala:

1. Aceasta este și problema noastră. Ne comparăm în mod zadarnic cu alții și ne întristăm! Nu prețuim ceea ce Dumnezeu ne-a dat, ceea ce duce la ciclul vicios al nefericirii!

2. Învață să fii fericit cu ceea ce ai în loc să te agați de ceea ce nu ai!

3. Întotdeauna va exista cineva care va avea mai mult sau mai puțin decât ai tu!

4. Persoana care este mulțumită cu ceea ce are, este cea mai fericită persoană din lume!

sursa:Astro Deva

graphics-flowers-905047

TATAL SI FIUL


tata_fiu-702x336

 

Un fiu si-a invitat tatal batran la un restaurant pentru a servi cina. Tatal fiind foarte batran si slab, in timp ce manca… scapa mancare pe hainele de pe el si pe jos. Ceilalti meseni il priveau cu dezgust, insa fiul era calm.

Dupa ce au terminat de mancat, fiul, care nu era deloc jenat de batranetea tatalui sau, l-a ajutat pe batranel sa se ridice si l-a dus la toaleta pentru a il curata. Dupa ce a sters petele in exces de pe hainele lui, l-a pieptanat si i-a pus ochelarii la ochi. Cand au iesit, toti oamenii din restaurant se uitau la ei in tacere, fara a fi capabili sa inteleaga de ce accepta sa se faca singur de ras.

Fiul a cerut nota de plata, a platit, si-a ajutat tatal sa se ridice de pe scaun si, impreuna, au inceput sa mearga catre iesire. Intre timp, un batran s-a ridicat in picioare si l-a intrebat cu voce tare astfel incat sa auda toti oamenii din restaurant:

“Tinere… nu crezi ca ai lasat ceva in urma?”

Barbatul a raspuns: “Nu, domnule, nu am lasat nimic.”

Batranul din restaurant: “Ba da, ai lasat! Ai lasat o lectie pentru fiecare fiu si o speranta pentru fiecare parinte.”

In acel moment toti cei prezenti si-au plecat capetele de rusine.

Sursa:kudika.ro

 

1 APRILIE


1 aprilie1 aprilie

VESELI DE 1 APRILIE!


felicitari-online-1_aprilie-1184

Ziua Păcălelilor şi Ziua internaţională a păsărilor. Dar pe noi ne interesează primul aspect. De unde vine? Cum se… manifestă? şi, ce superstiţii avem de 1 Aprilie?
Ziua de 1 Aprilie a fost întotdeauna un prilej de distracţie şi, cum e sănătos să râzi, ne bucurăm şi noi când avem prilejul. Se pare că originile acestei zile se regăsesc, că multe alte obiceiuri, în schimbarea calendarului gregorian. Se spune că, odată cu această schimbare, mulţi nu s-au putut obişnui cu noile date ale sărbătorilor. şi atunci, în timpul lui Carol al IX-lea, mulţi neadaptaţi sărbătoreau Anul Nou la… 1 Aprilie! Cei ce sărbătoreau astfel erau numiţi „nebuni de Aprilie”. Apoi obiceiul s-a perpetuat până-n zilele noastre, pierzându-şi semnificaţia iniţială şi păstrând doar… nebunia. Pentru că e o nebunie veselă şi plăcută!

Ziua Păcălelilor este un obicei foarte răspândit în întreaga lume: în Marea Britanie, Spania, Italia, Portugalia, Suedia, Norvegia, Franţa, în S.U.A., Germania şi… la noi. Cei păcăliţi erau porecliţi în Franţa „poisson d’Avril”, în Anglia „noddy”, în Scoţia „cuc de Aprilie”. Tot în Franţa, de 1 Aprilie se trimit felicitări cu peşti, bomboane-peşti, dar cel mai adesea se agaţă un peşte de hârtie, pe spatele păcălitului.

Superstiţia spune că păcăleala de 1 Aprilie trebuie făcută până la ora 12:00, cele după această oră, se zice că aduc ghinion. Tot o superstiţie spune că în ziua de 1 Aprilie nu se fac căsătorii, pentru că: ori acestea nu durează, se destramă, ori soţul va fi „sub papuc”. La noi, se spune că dacă nu păcăleşti pe nimeni de 1 Aprilie, tot anul până la celălalt 1 Aprilie vei fi tu cel păcălit. Tot anul? Nu-i cam mult? Dar dacă aşa zice superstiţia, să ne grăbim să păcălim pe cineva. Pardon: ce vă spunem mai jos nu-i păcăleală.

Acest obicei n-a fost lăsat să treacă nici de mass-media, fără să-i… celebreze. Vă dăm mai jos câteva păcăleli nostime datorate mass-media. În anul 1983 Associated Press anunţa ca „întemeietor” al păcălelilor de 1 Aprilie pe… împăratul Constantin, care, zicea respectiva agenţie de presă, pe 1 Aprilie şi-a pus măscăriciul să fie împărat pentru o zi. Păcăleală sau nu, lucrul ar fi fost posibil. În 1986, „Le Parisiene” lasa francezii uluiţi cu anunţul că celebrul Tour Eiffel va fi dezmembrat! Ce mai păcăleală! În 1955 „Irish Times” anunţa că cei de la Disneyland negociază cu guvernul rus aducerea (era să zic „moaştelor”) lui Lenin în parcul de distracţii cu acelaşi nume. Bună glumă! Iar altă, şi mai bună: în 1998 un ziar din Alabama anunţa, foarte serios, rotunjirea constantei Pi (3,14…) la… 3 rotund-rotunjor. Că gluma e bună!

Se fac şi glume on-line: de 1 Aprilie în nu-ştiu-care an, Google a pus pe jar multe inimi însingurate, odată cu oferirea unui serviciu, aşa-zis nou, cu denumirea „Google Romance”, unde tot omul ar fi putut găsi perechea potrivită. Sigur că păcăleală a avut destui amatori… La noi, mai în anii trecuţi, mass-media s-a întrecut în păcăleli, dar se pare că n-au fost grozave, din moment ce nimeni nu-şi aminteşte de ele.
Dar cele mai multe „glume” – mai mult sau prea puţin bune – le vom gusta (sau nu?) noi – românii, de 1 Aprilie când se vor scumpi multe articole „de lux”, printre care şampania şi produsele din tutun. Şi dacă ar fi doar asta, am gusta „gluma”, dar mai sunt şi alte… păcăleli de 1 Aprilie…

anim_april_fool2

sursa:superstitii.ro

Urmărește

Fiecare nou articol să fie livrat pe email.

Alături de 28 de alți urmăritori

%d blogeri au apreciat asta: