Blogul tau de dragoste

SUFLET DRAG ESTI TU!

BINE AI VENIT SUFLET DRAG!
  • maxresdefault

Ultimele

DRAGOSTEA SI MANIA


baiat-ce-plange-600x416

În timp ce un om îşi schimba roată la maşina nouă, băieţelul lui de 4 ani a luat o piatră ascuţită şi a început să zgârie aripa maşinii. Mânios, bărbatul l-a lovit peste mânuţă de multe ori, fără să-şi dea seama că avea în mână o cheie.La spital, copilul şi-a pierdut toate degetele din cauza numeroaselor fracturi. Când şi-a văzut tatăl… copilul a întrebat cu ochii plini de durere: “Tati, îmi vor creşte degetele la loc?”. Bărbatul, plângând, a rămas împietrit de durere; s-a întors la maşină şi a lovit-o de mai multe ori. Devastat de propriile lui fapte…spunea în gând că nu şi-o va ierta niciodată! Stând în faţa maşinii s-a uitat cu atenţie la zgârieturi; băieţelul scrisese: “TATI, TE IUBESC!“.

Mânia şi Dragostea nu au limite; alege-o pe cea din urmă pentru a avea o viaţă minunată… Lucrurile sunt pentru a fi folosite, iar oamenii pentru a fi iubiţi! Dar problema lumii de astăzi este că oamenii sunt folosiţi şi lucrurile sunt iubite…

Aminteşte-ţi mereu:

veghează asupra gândurilor tale, ele vor deveni cuvinte.

Veghează asupra cuvintelor tale; vor deveni fapte.

Veghează asupra faptelor tale, vor deveni obiceiuri

Veghează asupra obiceiurilor tale, vor deveni un caracter.

Veghează asupra caracterului tău, el va deveni destinul tău.

 

Sursa: ortodox.md

Povestea bătrânului dascăl mort de ger şi gonit de copii


mort-in-zapada-310x205

S-a dus la fiul cel mare acasă. A bătut la poartă. A deschis uşa nora. Strigă din prag: „Ce cauţi, mă, aici, nu ai bani destui de băutură? Ia, valea!” Bătrânul dascăl Gheorghe de la Pădureţu  a stat trei sferturi de ceas în faţa porţii. Poate o ieşi Neagu. Băiatul ăl mare. Nu a ieşit.

Poate că dascălul şi-a amintit cum erau iernile când îl suia pe Neagu cel mic, de 6 ani, pe târlie, şi cum alergau pe dealuri, cum se băteau cu Ursu, ciobănescul prăpădit de mult, cu omăt. Cum intrau în casă uzi fleaşcă şi îi lua Ileana la ceartă. Dar apoi îi mângâia pe cap şi spunea: „Bărbate, hai că ăsta micu’ nu are minte, dar tu?” Cum îl învăţa pe Neagu primele litere, cum îi citea din Brătescu Voineşti.

Poate că, în acele sferturi de ceas cu minus 17 grade Celsius, bătrânul dascăl şi-a amintit de cum a ajuns el, Neagu, la liceu, cum l-a prins fumând o Mărăşească, cum s-a chinuit cu el, cu merinde,  după ce Ileana s-a dus mai devreme la Domnul, sus…

Neagu nu a ieşit la poartă. După perdea, o vedea pe noră cum se uita cu ciudă… ”Nu mai pleacă nenorocitul ăsta de tac-tu, ne-a mâncat viaţa şi zilele”, poate că spunea ea.

Gheorghe stătea cu mâna pe fierul rece al porţii şi privea la zăpada îngheţată de frig, pentru că, pe gerul ăsta, şi zăpada ar fi vrut căldură… Cum era odată alături de soba aia de teracotă, unde mâţele stăteau tolănite şi mirosea a plăcintă cu mere, făcută de Ileana. Cum mâncau prune uscate.  Iar Neagu se chinuia să înveţe tabla înmulţirii cu 7. Iar bătrânul dascăl zâmbea, de acolo, din spatele ziarului cu istorie.

Neagu nu e acasă. Altfel sigur ar fi ieşit. Doar l-am crescut eu, cu frică de Dumnezeu, am mers cu el mereu la împărtăşanie, la Paşte, la biserică, doar eu l-am învăţat să salute cu respect pe toată lumea… se gândi el.

Dezlipi mâna de pe fierul rece şi se duse la dugheană. Avea câteva monezi pentru una mică. Poate îi ajung. Poate se va încălzi apoi de la amintirile cu cozonacii pe masa de Crăciun.

Se făcu noapte când plecă de la dugheană. Îl văzuse pe Neagu. De când era mic, până la nuntă. Îi ajunsese amintirea.

Acum era cald, deşi afară se lăsaseră cu minus 20 de grade. Dincolo, pe câmp, obosi şi se aşeză în zăpada tare. Era ca o sobă imaginară, viaţa lui. Se puse încet sub cojoc şi adormi, cu Ileana şi cu Neagu, de un An Nou de odinioară, cu casa plină de colinde şi cu miros de vin cu scorţişoară. Aşa trecu dincolo…

Poate că asta e povestea lui Gheorghe, cel găsit pe câmp, adormit pentru totdeauna, la margine de mic oraş vâlcean, într-o duminică de ianurie, când şi zăpada dorea să intre în pământ de atâta ger… Într-o Românie cu oameni mai puţin buni.

Autor: Mihai IONESCU

Legenda cinei cea de taina


maxresdefault

Legenda cinei cea de taină… ramai fara cuvinte

Exista o legenda cu privire la “Cina cea de taina” a lui da Vinci…

Cand a conceput aceasta scena, Leonardo s-a izbit de o mare dificultate: trebuia sa picteze Binele – sub chipul lui Iisus – si Raul – sub chipul lui Iuda.

Si-a intrerupt lucrul la jumatate, pana cand avea sa gaseasca modelele ideale.

Intr-o zi, in timp ce asista la repetitita unui cor bisericesc, a vazut intr-unul din baieti imaginea desavarsita a lui Hristos.

L-a invitat la el in atelier si i-a reprodus trasaturile in studii si schite.

Au trecut 3 ani…Cina cea de Taina era aproape gata – da Vinci insa, nu gasise modelul ideal pentru Iuda.

Cardinalul care raspundea de biserica, incepu sa-l preseze, cerindu-i sa ispraveasca numaidecat fresca.

Dupa mai multe zile, pictorul a intalnit un tanar imbatranit prematur, zdrentaros, beat, lungit in sant. Cu mare greutate, ajutoarele sale il dusera pana la biserica, unde urma sa-i picteze chipul fara schite prealabile.

Da Vinci se apuca sa picteze uimit de trasaturile necredintei, ale pacatului, ale egoismului atat de bine imprimate pe fata lui.

Cand pictorul a terminat, cersetorul, revenindu-si oarecum din betie, deschise ochii si vazu pictura din fata lui. Un amestec de uimire si tristete ii aparu pe chip si zise:
– Am mai vazut pictura asta!
– Cand? Intreba da Vinci surprins.
– Acum 3 ani, inainte de a fi pierdut tot ce aveam.

Pe vremea aceea, cantam in corul bisericii si duceam o viata plina de vise, iar artistul m-a convins sa pozez ca model pentru chipul lui Iisus.

Se pare ca Binele si Raul au unul si acelasi chip, totul depinde de momentul in care unul sau altul taie calea oricarei fiinte umane. ”

sursa:andreilaslau.ro

Prejudecatile ii tradeaza pe oameni


img_445

La sfarsitul unei zile, un satean se aseza pe banca de langa poarta curtii sale si privea cum soarele se ascunde incet, incet dupa linia orizontului. Pe drum trecu un om care se intorcea de la camp. Acesta gandea in sinea lui despre cel asezat pe banca:

– Ce om lenes! Probabil ca a stat asa, fara sa faca nimic, toata ziua.

La putina vreme trecu pe drum un altul. El se gandea:

– Ce om desfranat! Sta asa la poarta ca sa se uite la fetele care ii trec prin fata casei.

Trecu si un al treilea, si acesta cu gandurile lui:

– Omul asta e de buna seama un mare muncitor, isi spunea in sine trecatorul. Dupa ce a trudit toata ziua, sta acum si se odihneste.

Voi ce credeţi ? Care dintre cei trei avea dreptate ? Eu una nu stiu, dar banuiesc ca primul era un lenes, al doilea un desfranat, iar al treilea un sarguincios. Si asta pentru ca de cele mai multe ori, prejudecatile ii tradeaza pe oameni.

sursa:crestinortodox.ro

Deghizarea


Ce-inseamna-cand-visezi-un-cal-sau-mai-multi-cai-41

Într-o zi calduroasa de vara, la marginea savanei, in praful drumului tropaia un cal singuratic. Stăpanul se pierduse cu ceva timp in urma, iar calul pribeag umbla ferindu-se de miile de pericole pe care le stia. Pana acum, stapanul il aparase cu pusca de lei, de tigri, chiar si de hipopotami.
Se alipise de o turma mare de zebre ce te ameteau cu ale lor corpuri vărgate. Calul gasi la marginea drumului prăfuit o piele de leu. Pesemne o uitaseră acolo niste vânători, sau poate le cazuse din masina. Calul s-a imbracat degraba in aceasta haina si plin de incantare sperie toate zebrele. Cu figura lui cea noua, cu masca sa de leu ii sperie pe toti. Din asta facu un obicei si incepu sa-i sperie pe toți. Nimeni nu mai crezu ca e vorba doar de un cal intr-o piele de leu ci era convinsa ca e chiar leul.
Plin de mandrie si de incantare el se plimba peste tot. In scurt timp teroarea ii cuprinse pe toti, dar calul nu afă că dispareau animale ca satul fusese atacat de cativa lei ce indraznisera sa fure chiar si un pui de om. El nu mai discuta cu nimeni. Era prea important, umbla zi si noapte imbracat cu noua lui haina bagand spaima in toti. Nici prieteni nu mai avea printre celelalte animale intrucat toata lumea fugea cand il vedea.
In aceasta zi călduroasa, dupa ce sperie mai multe turme de bivoli si chiar si de gazele, fara frica, cu pieptul mare, imbracat cu blana de leu, se plimba plin de incantare prin mijlocul savanei. Un foc de arma se auzi dintr-un tufis si calul cazu lovit de glontul nemilos. Oamenii, exasperati de indrazneala leilor pornisera la vanatoare iar calul nostru, imbracat in acea blana fusese doborat de vanatori. Mare fu mirarea acestora cand s-au apropiat si au vazut ciudata lor prada.

Nu te da niciodata ceea ce nu esti. Nu intra in pielea altuia, crezand ca viata lui e mai buna ca a ta.

ghicitoare-despre-leu

sursa:filedelumina.ro

suflet drag


FotoFlexer_Animation

 

Zapada ne face pe toti fericiti!
Primeste ninsoarea… si pe fulgi de zapada citeste ce-ti spun:
-un fulg sa-ti aduca doar zile senine.
-iar altul credinta in ziua de mine.
-un fulg pentru pace.
-un fulg-fericire.
-un fulg pentru vise si-alor implinire!
Iti place ninsoarea?
In iarna aceasta si cele care vor urma  sa-ti ninga cu fulgii trimisi de la mine!!!
MULTA FERICIRE

Image

suflet drag


ghiocel

Sa te faci pe tine orb, pentru a nu-l rani pe celalalt…


465x0_moralitate_cu_ochi_inchisi

…Cu cativa ani inainte de cel de-al doilea razboi mondial, exista un cuplu care se iubea foarte mult. De fiecare data, in orice ocazie, barbatul incerca sa-si arate dragostea fata de ea. Ea era frumoasa, sensibila, dar si firava din punct de vedere al sanatatii.

Cand a inceput razboiul, barbatul a fost nevoit sa mearga pe front, unde a trecut prin foarte multe incercari si de multe ori, ca prin minune, a scapat sa nu fie ucis. Se ruga in fiecare zi sa-l ajute Dumnezeu sa traiasca, pentru a se intoarce acasa langa sotia pe care atat de mult o iubea.

Fiecare gand al sau era sa o stranga din nou in brate si acesta ii dadea putere sa reziste foamei, frigului si ranilor. Cand se termina razboiul, mai fericit ca niciodata, porneste catre casa, parca plutind…

In drum, aproape de satul sau, se intalneste cu un prieten de familie care, dupa bucuria de a-l revedea viu si intreg, a incercat sa-l consoleze pentru incercarea prin care trecea…

– Care incercare?, a intrebat nelinistit barbatul.

– Inca nu ai aflat?, sotia ta a avut o infectie foarte grea, a scapat cu viata, dar acum chipul ei este deformat, raspunse prietenul trist.

Barbatul cade aproape lesinat si ramane plangand cu amar, pe marginea drumului…

Spre seara, ajunge acasa. Sotia lui dupa bucuria revederii si multumindu-I lui Dumnezeu pentru minunea de-al tine in viata, se asaza la masa si… realizeaza ca multiubitul ei sot si-a pierdut vederea in razboi! Crezand ca printr-o rana de razboi a ramas orb, nu-l intreaba niciodata despre acest lucru, pentru a nu suferi si mai mult. Ii acorda ingrijirea cuvenita cu multa dragoste si traiesc efectiv fericiti, inca cincisprezece ani.

Dupa acesti cincisprezece ani si suferinta unei boli aproape incurabile, pe patul de suferintea, sotul ii inchide ochii multiubitei sale sotii si… ii deschide pe-ai lui!

Timp de cincisprezece ani s-a prefacut ca este orb, ca sa nu ii mareasca suferinta…

Asta inseamna sa iubesti!!… Sa te faci pe tine orb, pentru a nu-l rani pe celalalt. De cele mai multe ori, este nevoie sa inchidem ochii, pentru ca adesea privirea noastra e mai grea decat credem si cel pe care-l privim poate fi si mai impovarat de greutatea unei priviri pline de invinuire. […]

sursa:filedelumina.ro

Image

Suflet Drag


neata

ORASUL IMPLINIRILOR – povestire cu intelepciune


860bab11b43033276ae674517497b83e-out_zps4cfd54f7

iprv5s

Intr-o zi sufletul, căutând să-şi găsească jumătatea, căutând iubirea a ajuns la poarta unui oraş.
Din afara porţilor oraşului, acesta nu părea prea grozav sau bogat.
Din afară…..
Dar, vai după ce îi treceai porţile erai ” izbit ” de zâmbetele şi bunavoinţa celor dinăuntru.
Erau nişte oameni obişnuiti, simpli şi nu posedau nici un fel de avuţie.
Sufletul simţi ca se întoarse acasă, chiar dacă nu văzuse nicicând acest oraş.
Peste tot era întrebat, cu un zâmbet, dacă poate fi ajutat, dacă îi este sete sau foame.
Aşa află sufletul nostru ca se află în Oraşul implinirilor.
Sufletul se opri la un han unde se ospata pe săturate. Când vru să plătească, hangiul îi spuse ca nu are nimic de plată şi îl rugă să primească totul cu bucurie.
Parcă nu îi venea să creadă.
Atunci îi spuse hangiului rostul călătoriei sale.
Hangiul ascultă cu bucurie dorinţa Sufletului, zâmbind şăgalnic.
Dragul meu, spuse el, fata mea te aşteaptă demult, ştia ca vei veni, dar ascultă cu atenţie:
Fata mea este Iubirea. Ştiu ca o cauţi demult si o doreşti. Ea este prelungirea firească a tuturor chemarilor tale.
Nu îţi va cere nimic, dar trebuie să înveţi să primeşti.
Dacă vei şti să primeşti, ve-ţi avea o viaţa împlinită, dar dacă nu, întoarce-te de unde ai venit.
Odată ce vei ieşi pe poarta oraşului, acesta va deveni invizibil pentru tine si nu-l vei mai putea găsi niciodată.
Iubirea coborî din odaia ei, hanul se umplu de lumină si Sufletului îi înflori o lacrima de fericire, în colţul ochiului. Simţea ca pluteşte într-o altă lume.
Încă nu-i venea a crede, se sperie la gândul că visează.
Totul era aşa cum îşi dorise, dar…..
Parcă era prea frumos să fie adevărat !
-Dacă visez, îşi spunea el
-Dacă…….
Mai bine ies din oraş, fericirea mă copleşeşte, eu nu am fost învăţat cu atâta fericire. Nu pot face faţă !
Şi ieşi…

Morala :
Învăţa să primeşti tot ceea ce-ţi doreşti.
Eşti un suflet minunat, chiar dacă ai uitat asta, şi meriti tot ceea ce-ţi doreşti Alunga teamă, îndoielile, nesiguranţa şi permite-ţi să fi fericit. Prinde fericirea cu ambele mâini atunci când o întâlneşti, altă ocazie s-ar putea să nu mai ai.

iprv5s

 

sursa:books.google.ro

Urmărește

Fiecare nou articol să fie livrat pe email.

Alături de 27 de alți urmăritori

%d blogeri au apreciat asta: