1 Decembrie, Ziua Nationala a Romaniei

1 Decembrie, Ziua Nationala a Romaniei – 96 de ani de la Marea Unire

La 1 decembrie 2014 se împlinesc 96 de ani de la Unirea Transilvaniei, Banatului, Crişanei şi Maramureşului cu România

 

Prima provincie românească care s-a unit cu România a fost Basarabia. În faţa ameninţărilor Rusiei şi Ucrainei, Basarabia îşi proclamă independenţa (24 ianuarie/6 februarie 1918), iar la 27 martie/9 aprilie 1918, Sfatul Ţării, care cuprindea reprezentanţi ai tuturor naţionalităţilor, a adoptat, cu majoritate de de voturi, hotărârea Basarabiei de a se uni cu România.

Al doilea mare moment din procesul de reîntregire naţională a statului unitar român a avut loc la 15/28 noiembrie 1918, când Congresul general al Bucovinei, format din reprezentanţii aleşi ai românilor şi ai naţionalităţilor din Bucovina, a hotărât, în unanimitate, „unirea necondiţionată şi pe vecie a Bucovinei, în vechile ei hotare până la Ceremuş, Colacin şi Nistru cu regatul României”.

În toamna anului 1918, în condiţiile înfrângerii Puterilor Centrale şi ale prăbuşirii Austro-Ungariei, mişcarea naţională a românilor din Transilvania s-a amplificat.

În acest context, la 29 sep./12 oct. 1918 s-a întrunit, la Oradea, Comitetul Executiv al Partidului Naţional Român şi a adoptat în unanimitate o declaraţie privind hotărârea naţiunii române din Transilvania de a se poziţiona „printre naţiunile libere”.

 

Actul, redactat de Vasile Goldiş, se intitula „Declaraţia de autodeterminare naţională” şi făcea referire la cei aproximativ 3.500.000 de români care trăiau în Transilvania, Banat, Crişana şi Maramureş. Se sublinia necesitatea convocării unei adunări naţionale, care să delege organele abilitate „să trateze şi să hotărască în treburi care se referă la situaţia politică a naţiunii române”. Totodată, se cerea „afirmarea şi valorificarea drepturilor ei, nestrămutate şi inalienabile, la deplina viaţă naţională”. Documentul a fost prezentat de Alexandru Vaida Voievod în Parlamentul de la Budapesta, în şedinţa din 5/18 octombrie 1918.

Declaraţia de la Oradea, care afirma dreptul naţiunii române la autodeterminare, precum şi ideea convocării adunării naţionale a reprezentat un act cu o semnificaţie istorică deosebită privind procesul de unificare naţională. La începutul lunii noiembrie 1918, Consiliul Naţional Român Central (cunoscut şi sub numele de Sfatul Naţional Românesc) şi-a mutat sediul la Arad. Acesta fusese înfiinţat la 18/31 octombrie 1918, la Budapesta, şi reunea câte şase reprezentanţi ai Partidului Naţional Român (Vasile Goldiş, Aurel Lazăr, Teodor Mihali, Ştefan Cicio-Pop, Al. Vaida-Voevod, Aurel Vlad), respectiv ai socialiştilor (Tiron Albani, Ion Flueraş, Enea Grapini, Iosif Jumanca, Iosif Renoiu, Basiliu Surdu). Preşedinte desemnat a fost Ştefan Cicio-Pop, iar secretar general, Gheorghe Crişan.

Pus în faţa unei situaţii complexe, de organizare a administraţiei după alungarea pretorilor, primarilor, notarilor şi jandarmilor maghiari, Consiliul a lansat, la 7/20 noiembrie 1918, un Manifest prin care îi chema pe toţi românii să fie „mari la suflet în ceasurile acestea grele ale anarhiei”.

 

CNRC şi-a înfiinţat un Consiliu Militar, care avea în subordine consiliile militare şi gărzile militare, numite legiuni. Activitatea Consiliului a fost susţinută de numeroase organe de presă, precum „Adevărul”, „Drapelul”, „Glasul Ardealului”, „Gazeta Poporului”, „Telegraful Român”. Un rol deosebit în publicarea documentelor programatice ale Consiliului l-a avut ziarul „Românul”, suspendat de către autorităţile maghiare în martie 1916 şi reapărut în octombrie 1918, sub conducerea lui Vasile Goldiş.

La 9/22 noiembrie 1918, CNRC a înaintat Consiliului Naţional Maghiar o Notă Ultimativă prin care cerea „puterea de guvernare asupra teritoriilor locuite de români în Ardeal şi Ţara Ungurească”. Răspunsul era aşteptat până la 12 noiembrie.

Tratativele între Consiliul Naţional Român Central şi delegaţia Consiliului Naţional Maghiar, condusă de Jászi Oszkár, au avut loc la Arad, între 13 şi 15 noiembrie. Partea maghiară a propus ca Transilvania să rămână în continuare în cadrul Ungariei, sub forma unui guvernământ românesc autonom, reprezentat în guvernul maghiar. Datorită acestei poziţii, tratativele au eşuat.

Vasile Goldiş a declarat că „naţiunea română pretinde cu tot dreptul deplina sa independenţă de stat şi nu admite ca acest drept să fie întinat prin rezolvări provizorii”. Consiliul Naţional Român Central a stabilit legături cu forurile politice de la Iaşi, unde se refugiase guvernul român şi familia regală, şi a trecut la organizarea adunării care să confirme voinţa de unire a românilor din Transilvania, Banat, Crişana şi Maramureş. În manifestul de convocare a Marii Adunări Naţionale se invoca dreptul popoarelor la autodeterminare: „În numele dreptăţii eterne şi al principiului liberei dispoziţiuni a naţiunilor (…) naţiunea română din Ungaria şi Transilvania are să-şi spună cuvântul său hotărâtor asupra sorţii sale şi acest cuvânt va fi respectat de lumea întreagă”.

Marea Adunare Naţională de la Alba Iulia, convocată pentru data de 18 noiembrie/1 decembrie 1918, a fost considerată de contemporani decisivă pentru „unitatea naţională a tuturor românilor”. Toate apelurile au subliniat importanţa istorică a actului ce urma să se decidă la Alba Iulia: „Veniţi cu miile, cu zecile de mii – se scria în apelul Consiliului naţional din Blaj. E ziua când se va hotărî asupra sorţii noastre pentru o veşnicie. Veniţi şi juraţi că nedespărţiţi vom fi şi uniţi rămânem de aici înainte cu fraţii noştri de pe cuprinsul pământului românesc, sub una şi nedespărţită cârmuire”.

Pe lângă cei 1.228 de delegaţi, la Alba, au venit, după cum menţionează contemporanii, peste 100.000 de români din toate colţurile Transilvaniei: „cât cuprindea ochiul numai om şi om în continuă mişcare, producând un vuiet de parc-ar fi fost talazurile mării în vreme de furtună”.

În timp ce, pe câmpul lui Horea, mulţimea aştepta cu înfrigurare, în sala cazinei ofiţerilor din Alba Iulia delegaţii se adunaseră.

Lucrările şedinţei au început la ora 10.30.

Dintr-un colţ al sălii izbucneşte cu energie vechiul cântec patriotic „Pe-al nostru steag e scris unire”. Întreaga asistenţă îl cântă cu o însufleţire deosebită. El este practic lozinca sub care se va desfăşura întreaga zi. Rând pe rând, îşi fac apariţia membrii Consiliului Naţional Român Central primiţi cu ropote de aplauze. Ultimul soşeşte George Pop de Băseşti – preşedintele CNRC, ultimul în viaţă dintre memorandişti.

În sală se aflau 680 de delegaţi aleşi în cele 130 de circumscripţii electorale ale Transilvaniei, Banatului, Crişanei, Maramureşului şi Sătmarului. Alături de ei participau reprezentanţii episcopiilor româneşti, societăţilor culturale, institutelor de învăţământ superior şi şcolilor medii, reuniunilor învăţătoreşti, reuniunilor de meseriaşi şi femei, delegaţii Partidului Social Democrat Român, gărzilor naţionale şi ai societăţilor studenţeşti; în total 1.228 de delegaţi.

În discursul său, George Pop de Băseşti a amintit marile momente ale luptei naţionale a românilor conchizând: „Vrem să zdrobim lanţurile robiei noastre sufleteşti prin realizarea marelui vis al lui Mihai Viteazul: Unirea tuturor celor de o limbă şi de o lege, într-un singur şi nedespărţit stat românesc”.

A urmat la cuvânt Vasile Goldiş care a spus: „Naţiunile trebuiesc eliberate. Între aceste naţiuni se află şi naţiunea română din Ungaria, Banat, Transilvania. Dreptul naţiunii române de a fi eliberată îl recunoaşte lumea întreagă, îl recunosc acum şi duşmanii noştri de veacuri. Dar odată scăpată din robie, ea aleargă în braţele dulcei sale mame. Nimic mai firesc în lumea aceasta. Libertatea acestei naţiuni înseamnă: Unirea ei cu Ţara Românească”.

În finalul discursului său, Vasile Goldiş a dat citire textului Rezoluţiei Marii Adunări Naţionale:

„I. Adunarea Naţională a tuturor românilor din Transilvania, Banat şi Ţara Ungurească adunaţi prin reprezentanţii lor îndreptăţiţi la Alba Iulia în ziua de 18 noiembrie/1 decembrie 1918, decretează unirea acestor români şi a tuturor teritoriilor locuite de dânşii cu România. Adunarea Naţională proclamă îndeosebi dreptul inalienabil al naţiunii române la întreg Banatul, cuprins între râurile Mureş, Tisa şi Dunăre.

II. Adunarea Naţională rezervă teritoriilor sus-indicate autonomie provizorie până la întrunirea Constituantei aleasă pe baza votului universal.

III. În legătură cu aceasta, ca principii fundamentale la alcătuirea noului stat român, Adunarea Naţională proclamă următoarele:

1. Deplina libertate naţională pentru toate popoarele conlocuitoare. Fiecare popor se va instrui, administra şi judeca în limba sa proprie prin indivizi din sânul său şi fiecare popor va primi drept de reprezentare în corpurile legiuitoare şi la guvernarea ţării în proporţie cu numărul indivizilor ce-l alcătuiesc.

2. Egală îndreptăţire şi deplină libertate confesională pentru toate confesiunile din stat.

3. Înfăptuirea desăvârşită a unui regim curat democratic pe toate tărâmurile vieţii publice. Votul obştesc, direct, egal, secret, pe comune, în mod proporţional, pentru ambe sexe, în vârstă de 21 ani la reprezentarea în comune, judeţe ori parlament.

4. Desăvârşită libertate de presă, asociere şi întrunire, libera propagandă a tuturor gândurilor omeneşti.

5. Reformă agrară radicală. Se va face conscrierea tuturor proprietăţilor, în special a proprietăţilor mari. În baza acestei conscrieri, desfiinţând fidei-comisele şi în temeiul dreptului de a micşora după trebuinţă latifundiile, i se va face posibil ţăranului să-şi creeze o proprietate (arător, păşune, pădure) cel puţin atât cât o să poată munci el şi familia lui. Principiul conducător al acestei politici agrare e, pe de o parte, promovarea nivelării sociale, pe de altă parte, potenţarea producţiunii.

6. Muncitorimii industriale i se asigură aceleaşi drepturi şi avantagii, care sunt legiferate în cele mai avansate state industriale din Apus.

IV. Adunarea Naţională dă expresie dorinţei sale, ca congresul de pace să înfăptuiască comuniunea naţiunilor libere în aşa chip, ca dreptatea şi libertatea să fie asigurate pentru toate naţiunile mari şi mici, deopotrivă, iar în viitor să se elimine războiul ca mijloc pentru regularea raporturilor internaţionale.

V. Românii adunaţi în această Adunare Naţională salută pe fraţii lor din Bucovina scăpaţi din jugul Monarhiei austro-ungare şi uniţi cu ţara-mamă România.

VI. Adunarea Naţională salută cu iubire şi entuziasm liberarea naţiunilor subjugate până aici în Monarhia austro-ungară, anume naţiunile: cehoslovacă, austro-germană, iugoslavă, polonă şi ruteană şi hotărăşte ca acest salut al său să se aducă la cunoştinţa tuturor acestor naţiuni.

VII. Adunarea Naţională cu smerenie se închină înaintea memoriei acelor bravi români, care în acest război şi-au vărsat sângele pentru înfăptuirea idealului nostru, murind pentru libertatea şi unitatea naţiunii române.

VIII. Adunarea Naţională dă expresiune mulţumitei şi admiraţiunei sale tuturor Puterilor Aliate, care prin strălucitele lupte purtate cu cerbicie împotriva unui duşman pregătit de multe decenii pentru război au scăpat civilizaţiunea de ghiarele barbariei.

IX. Pentru conducerea mai departe a afacerilor naţiunii române din Transilvania, Banat şi Ţara Ungurească, Adunarea Naţională hotărăşte instituirea unui Mare Sfat Naţional Român, care va avea toată îndreptăţirea să reprezinte naţiunea română oricând şi pretutindeni faţă de toate naţiunile lumii şi să ia toate dispoziţiunile pe care le va afla necesare în interesul naţiunii”.

Votată, într-o atmosferă de un entuziasm de nedescris în cuvinte, Rezoluţia a devenit, astfel, documentul istoric prin care se înfăptuia visul de veacuri al poporului român: România Mare.

Pentru ca mulţimea să poată fi informată simultan de hotărârea luată s-au înălţat, ca şi la 1848, în cele patru puncte cardinale ale platoului lui Horea, patru tribune. De aici au vorbit mulţimii liderii mişcării naţionale.

„În ziua aceasta poporul român din tot cuprinsul plaiurilor de dincoace de Carpaţi şi-a rostit voinţa nestrămutată de a se uni cu fraţii lui de un sânge din România. Prin această rostire înţeleaptă unitatea neamului nostru e desăvârşită. Dacia lui Traian şi România unită pe timp scurt de Mihai Viteazul şi-a luat fiinţă pentru toate timpurile cât va trăi neamul românesc pe pământ”, scria ziarul „Libertatea”.

La 11/24 decembrie 1918, regele Ferdinand emite Decretul-lege de unire a Transilvaniei cu vechea Românie.

În cursul anului 1919, regele Ferdinand şi regina Maria au întreprins un lung turneu prin Transilvania.

Solemnitatea încoronării regelui Ferdinand I şi a reginei Maria a avut loc la 15 octombrie 1922 la Catedrala Reîntregirii din Alba Iulia. Însemnele Basarabiei, Bucovinei şi Transilvaniei au fost adăugate coroanei regale de oţel a regelui Carol I, ce amintea de Plevna, fapt ce a simbolizat actul unirii tuturor provinciilor istorice româneşti sub sceptrul aceluiaşi monarh.

Cu acest prilej, regele Ferdinand se adresează tuturor românilor cu o proclamaţie: „Mă închin cu evlavie celor cari, în toate vremurile şi de pretutindeni, prin credinţa lor, prin munca şi jertfa lor, au asigurat unitatea naţională şi salut cu dragoste pe cei care au proclamat-o într-un glas şi simţire de la Tisa până la Nistru şi până la Mare”. În următoarea zi au fost organizate o serie de manifestări la Arcul de Triumf din Bucureşti, la care au participat reprezentanţi din peste 20 de state europene, din SUA şi Japonia, acest fapt demonstrând recunoaşterea internaţională a noului stat unitar român.

În 1990, la 27 iulie, Parlamentul României hotărăşte ca ziua de 1 Decembrie să devină Ziua Naţională a României. Primul 1 Decembrie ca zi naţională a fost marcat la Alba Iulia, la 1 decembrie 1990.

De altfel, în fiecare an, atât la Alba Iulia, cât şi în toate oraşele mari din întreaga ţară au loc manifestări şi ceremonii prilejuite de aniversarea zilei de 1 Decembrie, evenimente care îi reunesc pe românii de pretutindeni.

 

 

 

 

Cu România în suflet!

Acolo unde-s nalţi stejarii
Şi cât stejarii, ‘nalţi îmi cresc
Flăcăi cu piepturile tari,
Ce moartea-n faţă o privesc;
……………………………….
Acolo este ţara mea
Şi neamul meu cel românesc!
Acolo eu să mor aş vrea,
Acolo vreau eu să traiesc!
…………………………….
Acolo unde-s stânci şi munţi,
Şi că şi munţii nu clintesc
Voinicii cei cu peri cărunţi
În dor de ţară strămoşesc;
Acolo unde-i cer senin
Şi ca seninul cer zâmbesc
Femei, ce poartă l-al lor sân
Copii ce pentru lupte cresc,
Acolo este ţara mea
Şi neamul meu cel românesc!
Acolo eu să mor aş vrea,
Acolo vreau eu să trăiesc!
Acolo unde întâlneşti
Cât ţine ţara-n lung şi-n lat
Bătrâne urme vitejeşti
Şi osul celor ce-au luptat;
Şi unde vezi mii de mormane,
Sub care-adânc s-au îngropat
Mulţime de oştiri duşmane,
Ce cu robia ne-au cercat;
Şi unde dorul de moşie
Întotdeauna drept a stat,
Şi bărbăteasca vitejie
A-mpodobit orice bărbat,
Acolo este ţara mea
Şi neamul meu cel românesc!
Acolo eu să mor aş vrea,
Acolo vreau eu să traiesc!

“Ţara mea”, poezie scrisă de Ioan Neniţescu.

IARNA

„…Iarna cea cu ganduri rele…
Doamna-gerului, batrana,
S-a sculat de la pamant.
Si-naltand spre cer o mana,
Ca o cumpana uscata
De fantana,
A pornit in jos pe vant,
Incruntata,
Blestemand,
Si-a lasat in urma ei
Promoroaca si polei;
Pe ogoare,
Corbi si cioare
Prin paduri,
Lupii suri,
Si de-a lungul drumului
Numai scama fumului…”

-fragment din-
Baba Iarna intra-n sat
O. Cazimir

 

SFANTUL APOSTOL ANDREI

Credincioşii îl prăznuiesc pe 30 noiembrie pe Sfântul Apostol Andrei, creştinătorul neamului românesc, el fiind numit „Cel dintâi chemat”, întrucât a răspuns primul chemării lui Hristos la apostolat, ziua fiind totodată Sărbătoare Bisericească Naţională.  Conform Bibliei, cei doi fraţi Petru şi Andrei erau originari din Betsaida, localitate situată pe malul Lacului Genezaret, aveau o casă în Capernaum şi erau pescari. Numele Andrei derivă din grecescul Andreas, care înseamnă „viteaz”, „bărbătesc”.

Zeci de mii de credincioşi, aşteptaţi la peştera Sfântului Andrei

Evanghelia lui Ioan spune că Andrei ar fi fost mai întâi ucenic al lui Ioan Botezătorul, care i-ar fi recomandat să-l urmeze pe Iisus din Nazaret. Andrei l-ar fi dus pe fratele său Petru la Iisus, spunându-i că l-a găsit pe Mesia. Când însă a văzut, a doua zi după Botezul lui Iisus în Iordan, pe dascălul său Ioan arătând cu degetul către Iisus şi zicând „iată Mielul lui Dumnezeu, Cel ce ridică păcatul lumii”, Sfântul Andrei, lăsându-l pe Ioan, l-a urmat pe Hristos zicând fratelui său Petru: „Am găsit pe Mesia, care se tâlcuieşte Hristos”.

TRADIŢII SFÂNTUL ANDREI. Cum poţi să-ţi ghiceşti norocul

 Şi astfel l-a tras şi pe Petru spre dragostea lui Hristos. Pentru aceasta, Sfântului Andrei i se mai spune şi Apostolul cel întâi chemat al Domnului. Şi se află în Scriptură şi alte multe învăţături despre el.

 

SFANTUL ANDREI: Busuiocul de sub pernă

În noaptea premergătoare sărbătorii Sfîntului Andrei (29/30 noiembrie), în special la sate, se practică încă ritualuri ciudate, din credinţa că astfel se pot găsi mai uşor protecţia de toate relele, bunăstarea şi chiar dragostea. Vrăji de dragoste Cele mai multe ritualuri sînt dedicate atragerii iubirii. De pildă, prin ascunderea sub pernă a unui fir de busuioc sfinţit, se crede că se obţine în vis imaginea „ursitului”. Pentru „atragerea” acestuia este mult folosită şi metoda „făcutului cu ulcica”. La miezul nopţii, singură la gura sobei, tînăra întoarce cu gura în jos o ulcică nouă de lut, iar pe dosul vasului lasă sa pîlpîie trei cărbuni. În timp ce roteşte ulcica uşor, rosteşte o incantaţie menită a suscita o atracţie irezistibilă pentru cel iubit. O altă metodă folosită pentru cunoaşterea viitorului constă în a privi, la miezul nopţii, între două lumînări aprinse, într-un pahar cu apă neîncepută, aşezat pe cenuşă. În centrul paharului este lăsată să cadă o verighetă care a fost deja sfinţită de preot prin cununie religioasă şi se crede că în verighetă apare chipul ursitului, dacă este privită intens cîteva minute.

Sfântul Andrei. TRADIŢII, OBICEIURI şi SUPERSTIŢII: sărbătoarea strigoilor şi a vrăjilor de dragoste

SFANTUL ANDREI: Imaginea din oglindă

Unele tinere mai încearcă să îşi vadă viitorul soţ la miez de noapte. Aşezate complet dezbrăcate între două oglinzi, în cameră întunecoasă, cu cîte o lumînare în fiecare mînă, încearcă să privească în oglinda din faţă pentru a vedea imagini reflectate din oglinda din spate. Se crede, şi unele persoane chiar au avut această iluzie, că prin faţa ochilor încep să se perinde scene de viaţă, că tînăra îşi vede viitorul soţ sau, în unele cazuri, că i se dezvăluie scene din viitor. Oricît de periculoase li se par unora spiritele care, zice-se, bîntuie în această noapte, meşterele în ale magiei spun că tocmai mesagerii întunericului pot fi puşi la treabă pentru a dezlega secretele. Există credinţa că în asemenea noapte magică se pot afla autorii unor crime sau furturi ori unde se află persoane ori bunuri dispărute fără urmă sau de unde a pornit o nenorocire abătută asupra unei case. Toată magia se desfăşoară în cimitir, în miez de noapte, aşa că puţini au nervii suficient de tari pentru a experimenta aşa ceva. Ingredientele sînt lumînări, apă sfinţită, un vas nou cu gura largă şi cîteva monede de argint, care sînt aşezate deasupra unui mormînt vechi şi părăsit. Practicantul ritualului trebuie să fi postit trei zile şi se crede că, în lumina lumînărilor, după ce a rostit anumite rugăciuni, poate vedea în apa turnată în vas filmul evenimentelor enigmatice pe care le dorea dezvăluite.

SFANTUL ANDREI: Toate cănile se pun cu gura-n jos

Prin unele sate din Bucovina există şi acum credinţa că în această noapte bîntuie strigoii şi lupii sînt mai fioroşi ca oricînd. Despre lupi se crede că pot, în această noapte, să vorbească şi să-şi mişte gîturile înţepenite. Despre cei ce vor să audă vorbele lor se spune că află taine teribile, dar că vor muri repede, iar omul sau animalul atacat de lup în noaptea cu pricina se va transforma în vîrcolac. Pentru ca spiritele rele să nu se cuibărească în case, femeile întorc seara toate oalele şi cănile cu gura în jos. Scot din sobă cenuşa caldă de peste zi, pentru ca spiritele neliniştite să nu-şi găsească adăpost la căldură. Alteori, împrăştie resturi de pîine prin curte, pentru ca spiritele flămînde să nu caute prin cămări de-ale gurii. Împotriva vîrcolacilor, gospodinele folosesc cununile de usturoi agăţate la intrare şi lasă aprinsă candela de lîngă icoane. Pentru protecţia vitelor, cu o seară înainte li se amestecă animalelor în hrană busuioc sfinţit sau li se toarnă cîteva picături de agheasmă în apă. După miezul nopţii sau în dimineaţa de Sf. Andrei, exista în trecut obiceiul „descîntecului sării”.

‘Cu flori. Aşa mi-a bătut iubirea la uşă. Eu mi-o imaginam mirosind a stele, a praf de curcubeu, a ploaie caldă cu zâmbet. Surprinsă, am primit îmbrăţişarea ei de liliac primăvăratic despletindu-mi visele în braţele ei.
Apoi a venit năvalnic cu miros puternic de gladiole. Portocalii.
Într-o seară, ciudată seară, m-a învelit crinul ucigător. Mi-am ars toate durerile în noaptea care-a urmat, otrăvită de parfumul acela dureros de dulce şi aiuritor.
Începusem să mă obişnuiesc cu joaca ei. Aşteptam lăcrimioarele. Gingaşele lăcrimioare. Plânsele lăcrimioare. Aşa au venit. Le-am plâns şi eu când îmi tăiam inima în patru în încercarea de a scoate din ea toate speranţele sădite prin gândul că ele vor însemna finalul căutărilor.
Au urmat macii. Iubiţii maci. Nemărginiţii maci. Apoi florile de câmp. Nu-mi amintesc de gustul calelor, dacă le-am trăit sau doar visat, dar ştiu că acum m-am oprit la o floare a soarelui. I-am sărutat petalele. Mi-am îngălbenit pleoapele de aşteptare. Ea încă nu şi-a întors capul spre mine. Dar n-am obosit. Cerul meu are soare veşnic”

Sursa:Colt de suflet blog

Fereastra

O pereche recent căsătorită s-a mutat într-un cartier foarte liniştit. În prima dimineaţă din noua casă, în timp ce îşi savurau cafeaua, femeia observă, privind pe fereastră, o vecină care îşi întindea cearșafurile în balcon.

 – Ce cearșeafuri murdare întinde vecina noastră în balcon…! Cred că are nevoie de un nou săpun… Poate ar trebui s-o învăţ să-şi spele lucrurile!

Soţul ei privi şi rămase tăcut. Şi aşa, la fiecare două sau trei zile femeia repeta observaţiile, în timp ce vecina îşi întindea rufele la soare.

După o lună femeia rămase surprinsă văzând că vecina sa întindea rufe mult mai curate şi îi spuse soţului ei:

– Priveşte, a învăţat să spele rufele! O fi învăţat-o altă vecină?

Soţul ei îi răspunse:

– Nu, azi m-am trezit mai de dimineaţă şi am spălat eu geamurile casei noastre!

Şi în viaţă este aşa! Totul depinde de curăţenia ferestrei sufletului nostru prin care observăm faptele. Înainte de a critica, potrivit ar fi să ne verificăm şi să ne curăţăm sufletul pentru a putea vedea clar. Atunci am vedea mai clar puritatea sufletească a celorlalţi…

Sursa: istoriesinumismatica.wordpress.com

Vasul crăpat

O femeie batrana din China avea doua vase mari,
 pe care le atarna de cele doua capete ale unui bat si ,
 le cara pe dupa gat. Un vas era crapat, pe cand celalalt
 era perfect si tot timpul aducea intreaga cantitate de
 apa.
 La sfarsitul  lungului drum ce ducea de la izvor pana
 acasa, vasul crapat ajungea doar pe jumatate.Timp
 de doi ani, asta se intampla zilnic, femeia aducea doar
 un vas si jumatate de apa. Bineanteles, vasul bun era
 mandru de realizarile sale,dar bietul vas crapat ii era
 atat de rusine cu imperfectiunea sa si se simtea atat
 de rau ca nu putea face dacat jumatate din munca
 pentru care fusese menit!

 Dupa doi ani de asa zisa nereusita. cum credea el,i-a
 vorbit intr-o zi femeii langa izvor..,,Ma simt atat de
 rusinat pentru ca aceasta crapatura face apa sa se
 scurga pe tot drumul pana acasa!,,
 Batrana a zambit. ,, Ai observat ca pe partea ta a
 drumului sunt flori, iar pe cealalta nu?,,
 Asta pentru ca am stiut defectul tau si am plantat
 seminte de flori pe partea ta a potecii si in fiecare
 zi , in timp ce ne intorceam, tu le uzi. De doi ani
 culeg aceste flori si decorez masa cu ele. Daca nu
 ai fi fost asa, n-ar mai exista aceste frumuseti care
 improspateaza casa.,,

   Morala

 Fiecare dintre noi avem defectul nostru unic. Insa
crapaturile si defectele ne fac viata impreuna atat
 de interesanta si ne rasplatesc atat de mult!

 Trebuie sa luam fiecare persoana asa cum este si sa
 vedem ce este mai bun in ea. Deci nu uitati sa mirositi
 florile de pe partea voastra a drumului!
Autor: necunoscut

Strigat… din suflet

Vino tu IUBIRE! Vino tu si saruta-mi gandurile noptii…
Vino tu si ia-ma in bratele tale. Tine-ma acolo o vesnicie. Fa-ma doar a ta!
Tine-ma doar pentru tine. Fii egoista cu mine.
Saruta-mi fiecare particica din corp. Saruta-mi fiecare colt din suflet.
Fa-ma sa uit de iad. Du-ma cu tine in rai… tu IUBIRE… de tine am nevoie… alunga-mi durerea asta trista!

By Alinwtza

 

Dor de tine… de Publius

Îmi este-aşa un dor de tine,
Că nu ar încăpea în orizont!
S-ar revărsa spre zări străine,
În galaxii cu stelele în front.

Mă simt un trandafir tomnatic
Ce mai rezistă în grădina ta,
Purtând iubirea singuratic
Prin sălcii împletite-n preajma sa.

Mai am parfumul tău pe haine
Rămas din vraja multor dimineţi
Şi multor nopţi cu-ale lor taine,
Ce le-aş trăi cu tine şapte vieţi.

Şi munţii, ce îmi sunt departe,
Păstrează-n tain’-o amintire
În stânca ce nu ne desparte
Iubirea încrustată în zidire

~ Iartă-mă ~

~ Iartă-mă că iubesc ochii tăi, ca niște pene ale păsărilor pierdute în zbor…

Dacă iubesc copilul nerăbdător și neliniștit ce nu se satură de căutări…

Dacă ador jocul mâinilor tale care mă ating ca niște valuri…

Dacă mă îmbolnăvesc de zâmbetul tău infectat cu dorință…

Dacă gust din marea  adusă de palmele tale…

Dacă mă pierd pe drumul însemnat de pași…

Dacă sufletul meu începe să devină dependent de tine…

Dacă îți sărut prezența cu ochii mei printr-o zbatere de pleoape…

Dacă în pieptul meu simt un roi de aripi ce flutură dormice să simtă palmele tale…

Dacă sufletul meu se cutremură la marginea albă a patului vieții…

Dacă ochii se închid sedați de dorință în abis…

Dacă inima mi se afundă într-o călătorie fără cale de întoarcere…

Dacă mă acoperi cu o pătură de stele și zâmbete în stare de ebrietate…

Dacă pântecul îmi devine un iad al prejudecăților…

Dacă pielea ta e ca o pânză cu care mă acopăr de frig…

Dacă gura îmi amuțește când se îmbracă cu săruturi…

Dacă trupul meu leșină predându-se ca o cârpă beată în brațele tale…

Dacă timpul se oprește pentru o clipă atunci când îmi spui cuvântul „te iubesc”…

Iartă-mă dacă te iubesc mai mult decât mă iubesc pe mine. ~

~ Odine ~

 

Kama Sutra – Tipuri de act sexual

Vatsyayana a folosit procedeul compilarii in scrierea operei sale Kama Sutra rezultat al studierii si meditatiei asupra unor lucrari ale lui Ramtideva, Babhrabia, Gonikaputra, Nandikeshwara si Kshemandra si a scrierilor sacre prezente in literarura hindusa. O intimplare cumplita petrecuta in primul secol al erei crestine cind un rajah si-a ucis sotia „din dragoste”, intr-un moment amoros, l-a determinat pe Vatsyayana sa dea omenirii o lucrare care sa contribuie la evitarea unor astfel de accidente si la o mai concisa intelegere a erotismului si a raporturilor sexuale intre membrii unui cuplu sau a unei familii. Daca rajahul Kintal ar fi stapinit tehnicile de aplicare a metodelor populare hinduse privind erotismul probabil nu si-ar fi ucis sotia prin lovituri pasionale. Despre rolul Kama Sutrei ne vorbeste chiar autorul ei: „Aceasta lucrare nu a fost facuta pentru a servi ca simplu instrument pentru satisfacerea dorintelor noastre, o persoana care posedind adevaratele principii ale acestei stiinte, cultiva cu grija Dharma -virtutea religioasa, Artha- avutia paminteasca si Kama- placerea senzuala si tine seama de practicile poporului, va reusi cu siguranta sa isi domine simturile. O pesoana inteligenta si prudenta, care se ocupa de Dharma si Artha, precum si de Kama fara a deveni sclava propriei sale pasiuni va reusi cu siguranta in orice lucru pe care il intreprinde. Vasyayana considera ca femeile trebuie sa cunoasca bine regulile si practicile legate de Kama Sutra, femei incepind de la curtezane pina la sotiile inaltilor demnitari. Astfel o femeie trebuie sa studieze Kama Sutra sub supravegherea unei prietene intime, in ceea ce priveste aspectul practic, iar in intimitate sa-si insuseasca cele 64 de practici insotite de stapinirea unor arte precum arta de a intui caracterul unui om dupa aspectul sau exterior, arta de a putea avea prin vrajitorie bunurile altuia, arta de a recita si compune versuri, arta exercitiilor fizice si ritmice, arta culinara, cantul, dansul, muzica instrumentala etc. Curtezanele ce stapineau si astfel de arte, erau declarate Ganika, adica frumoasele femei curtezane de rang inalt; ele erau respectate de rajahi si isi aveau locul lor bine situat in societate.”

Tipuri de act sexual

Barbatii se pot deosebi intre ei dupa marimea penisului, iar femeile in functie de adancimea vaginului. Astfel barbatii pot fi: barbatul-iepure, barbatul-taur si barbatul armasar. Si femeile se disting in trei categorii conform principiului mentionat mai sus: femeia-caprioare, femeia-iapa si femeia elefant.
Datorita unei astfel de diferentieri, rezulta mai multe feluri de uniri intre parteneri: trei tipuri de uniri intre persoane cu dimensiuni compatibile si sase tipuri cand acestea nu sunt compatibile. Astfel avem:

Cu dimensiuni compatibile
• Iepure-Caprioara
• Taur-Iapa
• Armasar-Elafant

Cu dimensiuni incompatibile
• Iepure-Iapa
• Iepure-elefant
• Taur-Caprioara
• Taur-Elefant
• Armasar-Caprioara
• Armasar-Iapa

Partenerii cu dimensiuni diferite pot practica:
• Unirea inalta – atunci cand barbatul depaseste putin in dimensiuni femeia.
• Unirea foarte inalta – atunci cand barbatul are raporturi sexuale cu o femeie a carei vagin are dimensiuni mult mai mici decit penisul barbatului.
• Unirea joasa – cand femeia il depaseste pe barbat in dimensiuni
• Unirea foarte joasa: cand este foarte indepartat de dimensiunile pe care le are partenera sa:dimensiunile penisului sau sunt foarte mici in comparatie cu cele ale vaginului femeii.
Combinatiile cele mai reusite sunt intre „Armasar si Iapa”, intre „Taur si Caprioara”; acest tip de combinatie se numeste in termeni specifici Kama Sutrei o unire inalta. De asemeni rezultate excelente se obtin intre „Armasar si Caprioara”, combinatie cunoscuta sub numele de unire foarte inalta.

Rezultate mai putin satisfacatoare se obtin in cazurile de unire intre „Elefant si Taur”, cit si itre „Iapa si Iepure”, cazuri in care se poate vorbi de o unire foarete joasa.

In ceea ce priveste reactiile barbatului si ale femeii in timpul actului sexual, femeile nu au aceleasi manifestari precum barbatii in timpul eliminarii semintei. Astfel femeile simt o placere indefinibila „in timpul pruritului”, iar barbatii in timpul coitului se opresc imediat dupa ejaculare. Cu cat actul sexual este prelungit de barbat, femeia va simti o placere prelungita; ea va ejacula un mucus asemanator cu sperma barbatului. Discipolii lui Babhravia sustineau ca femeia ar incepe ejacularea odata cu inceputul coitului, si ca pasiunea acesteia este la inceput medie urmind apoi sa creasca treptat in utimpul actului sexual pina ce aceasta uita de sine, moment in care consimte sa inceteze coitul. Aceasta conceptie este pusa fata in fata cu cea a lui Vatsyayana conform careia mucusul femeii se scurge la fel cu cel al barbatului. El mai afirma ca este asa, deoarece insusi modul de a actiona in amor, atit al barbatilor cit si al femeilor este diferit.Placerea barbatului este la inceput mai mare si ea scade pe masura ce numarul raporturilor cu aceeasi persoana creste, fapt cu totul invers la femeie care are o pasiune mai redusa la inceputul raporturilor sexuale cu acelasi partener, pasiunea sa urmind sa creasca in intensitete in reprizele urmatoare.

Pozitii pentru amor mentionate de Babhravya

In situatia in care partenerii unui cuplu gasesc ca e mai avantajos pentru ei sa practice pozitia unei uniri inalte, partenera caprioara se va aseza astfel incit sa-si poata largi cit mai mult vaginul.
Atunci cind se vorbeste de o unire egala, atit femeia Caprioara cit si cea Elefant vor adopta o pozitie normala pentru a fi cit mai bine penetrata de ligamul (penisul) barbatului cu care se cupleaza.
In cazul unirii joase, femeile vor folosi diversi stimuli constind in obiecte de podoaba erotica pentru ca satisfactia lor sa atinga nivelul mult dorit – orgasmul.

1. Pozitia larg deschisa: atunci cind femeia sta cu capul aplecat ridicindu-si mijlocul corpului, oferindu-i-se din plin barbatului care va trebui sa foloseasca un unguent parfumat ca sa faciliteze intrarea penisului in Yoni (vagin)
2. Pozitia foarte larg deschisa: cind femeia isi tine coapsele ridicate si foarte larg desfacute, barbatul va trebui sa o patrunda usor, tinind-o de coapse si variind miscarile penisului care la inceput vor fi lente.
3. Pozitia sotiei lui Indra: cind femeia isi aduna coapsele dupa umerii barbatului,deasupra, putin indoite si defacindu-le larg lateral; aceasta pozitie cere atentie deoarece femeia ofera penisului o deschidere mare a vaginului barbatul putind sa o penetreze in voie; pozitia aceasta poate fi considerata ca una foarte inalta.
4. Pozitia stransa: femeia si barbatul isi intind picioarele unul pe linga celalalt ; aceasta pozitie comporta doua aspecte: pozitia pe o parte, cind barbatul sta culcat pe partea stinga imbratisindu-si partenera pe care o va culca pe partea dreapta, principiu ce trebuie aplicat la toate femeile. Iar cand barbatul va culca femeia pe spate imbratisind-o in acelasi fel,se realizeaza pozitia strinsa, varianta pe spate
5. Pozitia ridicata: cand femeia isi tine coapsele ridicate, sprijinindu-se in maini si avand capul dat pe spate.
6. Pozitia deschisa: cand femeia isi va ridica picioarele pe umerii barbatului si se va sprijini cu miinile de mijlocul lui.
7. Pozitia semipresata: cand ambii parteneri sunt in pozitia de mai sus dar femeia tine unul din picioare intins; poate sa schimbe pozitia celor doua picioare, intinzind cand un picior cand pe celalalt obtinind astfel o durata mai mare a actului sexual.
8. Fenta de bambus: cand femeia tine unul din piciore pe umarul partenerului, iar celalalt il va intinde; poate alterna pozitia picioarelor.
9. Fixarea cuiului: cand amanta isi va fixa unul din picioare pe capul amantului, iar pe celalalt il va tine intins, pozitie mai greu de realizat si de scurta durata datorita dificultatii ei.
10. Pozitia crabului: cand femeia isi va tine picioarele strinse si indoite pe stomac, iar barbatul aplecat peste ea o va penetra stind sprijinit pe genunchi si cuprinzindu-i cu mainile umerii ei.
11. Pozitia pachet: cand femeia isi va impleti coapsele inlantuindu-si amantul si-i va retine penisul in vagin.
12. Pozitia in forma de lotus: cand femeia isi va tine picioarele unul peste celalalt, presind astfel penisul in vagin.
13. Pozitia turnata: cand femeia isi va inlantui cu picioarele mijlocul amantului sau, iar acesta stand in picioare o va penetra si se va roti in timpul contactului sexual.

* Cel mai recomandat este ca aceste pozitii sa fie efectuate in apa, data fiind dificultatea lor si pentru usurarea efortului ambilor parteneri.Alte contacte pot fi:
Contactul sprijinit: cand barbatul si amanta isi sprijina corpurile unul de celalalt sau de un oarecare reazem, cum ar fi un arbore sau un zid si stind in picioare, incep contactul.
Contactul suspendat: cand barbatul isi sprijina amanta de un arboe sau un zid si aceasta isi petrece miinile dupa gitul lui si il va cuprinde dupa mijloc cu coapsele, asezata pe miinile barbatului strinse sub forma de sezlog; barbatul isi va ajuta amanta in miscarile coapselor tragand-o spre el cu miinile.
Contactul „cirezii de vaci”: se mai pot realiza, de asemenea, mai multe feluri de contacte, imitind animalele: contactul pisicii, caprei, saritura tigrului, asaltul armasarului, contactul maimutei etc.O persoana ingenioasa trebuie sa inmulteasca felurile de contact, imitind diverse specii de animale, deoarece aceste feluri de contacte, realizate dupa obiceiurile fiecarui tinut si dupa fantezia fiecarui individ, genereaza iubirea, prietenia si respectul in inima femeilor.

Femei ce pot suplini rolul barbatilor

Despre aceste femei nu se poate spune ca sunt anormale, hermafrodite, etc. Pur si simplu ele actioneaza atunci cand simt ca barbatul este epuizat fizic si vor sa continue actul sexual pana ajung ( din nou ) la orgasm.
Ele pot sa ia rolul barbatului atunci cand datorita anumitor puncte erogene, nu sunt satisfacute de pozitia penisului in vagin. Se cunosc doua moduri de a actiona:
I. In timpul actului sexual femeia se va roti si se va urca desupra barbatului, fara ca prin aceasta miscare sa intrerupa contactul. Ajunsa deasupra lui, isi va presa sinii de pieptul barbatului si ii va surade sau il va saruta pe frunte sau pe gura, sporind senzualitatea prin miscari ale respiratiei si prin zgomote specifice unei intalniri amoroase.
II. Femeia poate adopta aceasta pozitie chiar de la inceputul contactului sexual dupa ce observa ca penisul barbatului este puternic in erectie.

Miscarile erotice efectuate de barbat

In actul sexual rolul barbatului ca element activ trebuie foarte bine jucat. Pe linga faptul ca el trebuie sa-i insufle partenerei sale incredere, el trebuie sa fie tandru, sa o mingiie, sa faca anumite miscari ale corpului sau si ale penisului aflat in erectie in vagin.A ceste miscari vor fi alese in functie de partenera: femeia-elefant, femeia-caprioara, femeia-iapa; pozitiile adoptate de parteneri in timpul actului vor influenta si imaginatia barbatului in alegerea miscarilor. Pornind de la aastfel de consideratii, mentionam posibilile miscari ce trebuie invatate de catre barbat si practicate in anumite imprejurari:
1. Impingerea: se realizeaza atunci cand barbatul isi apropie penisul in erectie de vagin;
2. Rasucirea: se efectueaza dupa introducerea penisului in vagin; el il va sprijini cu mina sa si-i va imprima o miscare de rotatie in vagin;
3. Strapungerea: se poate face doar intr-o stare buna de excitare a organelor sexuale ale ambilor parteneri, in momentul in care clitorisul este excitat si penisul strapunge partea de sus a vaginului;
4. Frecarea: se va executa aidoma miscarii de strapungere, numai ca penetrarea va avea luc in partea de jos a vaginului.
5. Presarea: are loc atunci cand in timpul contactului, barbatul va presa penisul in vagin pe o perioada mai lunga de timp;
6. Lovitura: in acest caz, femeia trebuie excitata la maximum, prin mentinerea penisului la o anumita distanta de vagin si prin patrunderea acestuia cu forta, rapid, dupa care barbatul isi va retrage penisul pentru a repeta miscarea in acelasi mod, variind ritmul si forta de patrundere, pina ce partenera va fi cuprinsa de extaz…
7. Izbitura mistretului: se realizeaza atunci cin penisul patrunde in vagin frecindu-l doar pe una din parti;
8. Izbitura taurului: Are loc atunci cand penisul fraca ambele parti ale vaginului, prin miscari rapide si paralele;
9. Vinarea vrabiei: este recomandata sa fie facuta in ultima parte a contactlui sexual, cand penisul se afla in vagin si este agitat,aflat intr-o miscare rapida de du-te-vino, frecind vaginul in toate partile, in ritmuri scadente.

Cum sa incepi si sa sfarsesti un contact sexual

Vatsyayana incepe prin a descrie „camera placerilor”, care va trebui sa fie decorata cu diferite flori si aranjamente cit mai frumos posibil. Aici va avea loc primirea femeii dorite, in prezenta prietenilor si a servitorilor lui. Vor bea bauturi tari si racoritoare, vor conversa pe diverse teme de societate si despre arta, vor canta la diverse instrumente muzicale, vor face glume „cu perdea”, usor voalate, referitoare la lucruri considerate aproape indecente etc. Barbatul va trebui sa fie atent la starea de spirit a femeii pe care o doreste si atunci cand va observa ca ea este plina de dorinta, va indeparta, prin semne discrete prietenii lui si servitorii, daruind fiecaruia mici daruri. Ramasi singuri, vor putea incepe unirea sexuala. Fiecare va merge la baie pentru a-si face toaleta. Atfel pregatiti vor incerca sa fie cit mai tandri unul cu celalalt si cit mai pudici. Barbatul ii va da din mana sa sa manince fructe si dintr-o cupa ii va da sa bea sucuri naturale de fructe. Vor putea servi supe, fiertura de arpacas, serbeturi, dupa care barbatul o va conduce pe terasa, de unde vor privi luna si cerul instelat. Este bine ca barbatul sa cunoasca putina astrologie si sa poata explica amantei sale pozitia astrelor, implicarea si semnificatia acestora in destinul uman etc. El ii va arata Luceafarul de dimineata, Steaua Polara, cele sapte Rishis sau Ursa Mare. Astfel se desavirseste unirea sexuala.

Certurile amoroase

In Kama Sutra, se aminteste ca astfel de certuri in intervin intre doi amanti ce se iubesc si ca, de asemenea, astfel de certuri nu fac altceva decit sa sporeasca dorinta unuia pentru celalalt.

Barbatul trebuie sa stie un lucru elementar, de comportament: va evita sa-i vorbeasca prietenei sale despre o alta amanta sau sa ii rosteasca numele acesteia sau sa-i laude calitatile, fapt ce ar pune-o in umbra pe cea de fata. Pusa intr-o astfel de situatie jenanta, femeia va actiona pe masura: „Daca se intimpla o astfel de fapta, izbucneste o mare cearta; femeia plange, se infurie, isi agita parul, isi loveste amantul, se ridica din pat sau din jilt si, aruncand in dreapta si stanga ghirlandele si podoabele, se intinde cat e de lunga la pamant.” Vazind reactia, barbatul va trebui sa adopte o hotarare care sa o impace pe femeie. Ii va spune ca o iubeste numai pe ea, o va mingaia, ii va promite lucruri care stie ca ii fac placere, etc. El isi va da silinta sa o imbratiseze si sa o aseze pe pat, chiar daca ea va mai fi furioasa sau inca se mai preface a fi. Totusi femeia va trebui sa-si imbratiseze barbatul necontenind sa-i faca reprosuri, dar aratandu-i, astfel, dorinta ei de a avea contact sexual cu el.

Sursa: Seductiatrupului.ro