Arhive

Legenda Soarelui si a Lunii


379339_129098157267091_1085947296_n

Candva, demult, Soarele și Luna s-au întalnit și s-au îndrăgostit nebunește. Atunci a început povestea lor de dragoste …Dumnezeu nu a fost de acord ca ei să părăsească cerul și a hotărat ca Soarele să lumineze ziua, iar Luna noaptea , astfel fiind obligați să trăiască singuri…Au fost foarte triști amandoi cand și-au dat seama că nu se vor îmbrațișa niciodată…Luna era înlăcrimată și se ascundea dupa nori în fiecare noapte pentru a-și plange dorul de Soare.Dar nici el nu era fericit…Chiar dacă era considerat Regele astrelor, fara ea nu își vedea rostul pe cer.
Dumnezeu i-a chemat la el și le-a spus: „Nu trebuie să suferiți și să fiți triști, v-am dat strălucire proprie. Tu, Lună minunată, vei lumina nopțile reci sau calde, vei încanta perechile de îndragostiți, vei fi muza poeților…Pe cand tu, Soare puternic, vei fi cel mai important astru și vei lumina Pămantul și ființele în fiecare zi, iar simpla ta prezență va aduce bucurie tuturor.”
…Luna a plecat abătută și cu lacrimile șiroindu-i pe chip…Soarele rămase pentru a face o rugaminte către Dumnezeu :” Doamne, ajută Luna măcar, ea este mai fragilă decat mine, n-o lăsa singură în întuneric !” …Și Dumnezeu, înduplecat de rugamintea lui , a creat miliarde de stele pentru a-i ține de urat Lunii … Dar Luna plangea în continuare întristata de soarta nedreaptă ce-o avea…Se plangea stelelor și le cerea ajutorul, dar ele nu puteau decat s-o consoleze…
…Și azi, ambii trăiesc separați.Soarele se preface că-i fericit însa arde de pasiune pentru ea …iar Luna nu-și poate ascunde tristețea și dorul de iubitul ei Soare…Dumnezeu i-a spus Lunii că trebuie să fie întotdeauna fericită și plină , dar ea fiind capricioasă nu reușește mereu acest lucru…Astfel în majoritatea nopților este rece și tristă și nu-i putem vedea strălucirea…
Ei și-au acceptat destinul …El , singuratic și puternic… ea, înconjurată de stele și neconsolată …Oamenii au încercat zadarnic s-o cucerească… Au ajuns pană la ea dar s-au întors singuri fără s-o convingă să vină pe Pămant…
Dumnezeu , înduioșat de suferința lor a creat eclipsa…Iar ei trăiesc așteptand rarele momente ce le-au fost hărăzite pentru a se îmbrațișa…Este orbitoare strălucirea lor în clipa în care se ating…iar noua, oamenilor ,ne este imposibil să privim cerul în acele momente…Este cea mai frumoasă poveste de dragoste trăită vreodată …Frumoasă și tristă..

Rassouli - Revealing the Self

sursa:internet

Cafeaua cu sare


cafele-2

 

O poveste frumoasa de dragoste care incepe asa:

A fost odata ca niciodata un baiat …
A intalnit-o la o petrecere.Era asa de stralucitoare ca toti baietii se uitau dupa ea,in timp ce el era asa de obisnuit ca nimeni nu-i dadea atentie.
La sfarsitul petrecerii, si-a luat inima in dinti si a invitat-o la o cafea.Desi a fost surprinsa,pentru ca era politicoasa i-a acceptat invitatia.Au intrat intr-o cafenea foarte draguta,au comandat cafeaua…El era asa de emotionat ca nu putea sa spuna aproape nimic si nu-si gasea locul…dupa un timp,fata i-a spus ca ar vrea sa plece acasa.
Deodata,baiatul l-a chemat pe chelner si l-a rugat sa-i aduca putina sare.”Imi place sa beau cafea cu sare.”Toti l-au privit ca pe un ciudat.Baiatul a simtit ca se inroseste,dar a pus sarea in cafea si a baut.Fata l-a intrebat curioasa:”De ce ai aceasta placere?”.”Cand eram mic locuiam langa mare si-mi placea sa ma joc in apa marii,imi placea sa simt gustul marii care e acelasi cu al cafelei cu sare.Acum,de cate ori beau cafea cu sare,imi amintesc de copilarie,de orasul meu natal…imi lipseste asa de mult orasul meu,mi-e dor de parintii mei care locuiesc acolo.”In timp ce vorbea,au inceput sa-i curga lacrimile.Fata s-a emotionat foarte mult auzindu-i cuvintele spuse din adancul inimii.Un barbat care vorbeste despre dorul de casa e un om care iubeste familia,se ingrijeste de familie,este responsabil de soarta familiei…Atunci a inceput si ea sa vorbeasca,i-a povestit despre orasul ei ,copilarie,familie.
Au povestit multe amandoi si asa a inceput o prietenie frumoasa.Au inceput sa se intalneasca si sa se cunoasca mai bine.Fata a vazut ca el e un om care-i indeplineste dorintele,e tolerant,are o inima buna,calda,e grijuliu.Era un om asa de bun ca fata ii simtea lipsa,ii era dor de el.Povestea lor continua ca toate povestile frumoase de dragoste – printesa se marita cu printul si traiesc fericiti pana la adanci batraneti.

alegerea iubitului

Si,de cate ori facea cafea,ea ii punea intotdeauna putina sare ,deoarece stia ca asa-i place lui.Au trecut anii si ei erau fericiti.Dupa vreo 40 de ani de cand erau impreuna,el i-a scris o scrisoare in care spunea:”Draga mea,te rog iarta-ma,iarta-mi minciuna vietii mele.E singura minciuna pe care ti-am spus-o – cafeaua cu sare.Iti amintesti prima noastra intalnire?Am fost asa de emotionat atunci ca ,desi imi trebuia zahar,am cerut sare.Mi-a fost jena sa-mi corectez greseala ,asa ca am mers mai departe.Nu m-am gandit nici un moment ca ar putea fi inceputul conversatiei noastre.Am incercat sa-ti spun adevarul de mai multe ori,dar mi-a fost asa de teama s-o fac.Iti promisesem sa nu te mint niciodata….Acum mi-e teama sa nu mor inainte de a-ti spune adevarul – nu-mi place cafeaua cu sare – ce gust neplacut are…Dar am baut toata viata cafea cu sare.De cand te-am cunoscut nu mi-a parut rau de nimic din ce am facut pentru tine.Avandu-te langa mine este cea mai mare fericire din viata mea.Daca m-as mai naste odata,tot pe tine te vreau in viata mea,chiar daca va trebui sa beau din nou cafea cu sare.”

Femeia a inceput sa planga udand scrisoarea cu lacrimile ei.
Daca ar intreba-o cineva:”Ce gust are cafeaua cu sare?”raspunsul ei ar fi:”Este dulce.” Dragostea nu e uitare ci iertare,nu se vede dar se simte,nu se aude,dar se asculta,nu trebuie lasata sa plece ci se pastreaza!”

Sursa:O raza de soare in inima ta

Invidiosul si zgarcitul


Regele-Solomon1

La curtea unui rege traiau doi osteni: unul era invidios, iar celalalt zgarcit. Oamenii de la curtea regelui ii cunosteau bine pe cei doi. Si regele stia de rautatea lor.

Intr-o zi, regele se gandi sa le dea o lectie celor doi supusi.

– Dragii mei osteni, zice regele, eu vreau sa va rasplatesc pentru faptele voastre. Cereti, din ceea ce am, ce doriti, si eu sunt gata sa va implinesc dorinta. Dar sa stiti ca cel care va cere mai intai va primi numai lucrul dorit, iar al doilea va primi tot acelasi lucru, dar dublu fata de primul.

Regele si oamenii de la curte asteptau cu nerabdare ca ostenii sa inceapa cererea. Acestia insa pastrau tacera; niciunul din ei nu dorea sa ceara primul. Cel zgarcit cugeta cam asa: “Daca voi cere eu primul, voi capata mai putin decat colegul meu. Asta nu se poate. Mai bine astept sa ceara el intai.”

Invidiosul, la randul lui, isi zicea in sine: “Nu pot suferi ca zgarcitul asta sa primeasca mai mult ca mine. Mi-ar crapa inima de necaz sa vad asa ceva. Mai bine nu-mi trebuie nimic decat sa primeasca lucru dublu decat al meu.”

Regele astepta cat astepta, dar vazand ca niciunul din ei nu vrea sa ceara, hotari ca sa inceapa cel invidios.

Sarmanul invidius a fost pus la mare incercare! Ce sa ceara?

“Ce sa cer ca zgarcitul acesta pe care il urasc asa de mult sa nu primeasca mai mult decar mine? Daca cer un cal, el va primi doi cai; daca cer o casa, el va primi doua case; daca cer bani, el va primi dublu decat mine. Nu! Aceasta nu se poate; mi-ar crapa inima de necaz. Mai bine cer ceva rau, ca el sa primeasca un rau dublu decat al meu.”

Invidiosul pasi inaintea regelui si zise:

– Rege, cer ca mie sa mi se scoata un ochi, iar colegului meu sa i se scoata doi ochi.

Toti cei de fata izbucnira in hohote de ras, iar regele zise:

– Vedeti, dragi curteni, cat de rautacios este omul invidios; mai bine isi face rau lui insusi decat sa vada ca altul o duce mai bine ca el!

Cei de la curtea regelui au inteles lectia pe care a vrut sa le-o dea suveranul lor.

Dar noi?

Sursa:forpedia.ro

Între cer și pământ” – Moise D. (Naivul)


 

Intrase într-o zi în băcănie un tânăr palid cu cercuri vineții în jurul ochilor. Era abătut și lipsit de vlagă. Privea pierdut printre rafturi. M-am apropiat de el, i-am atins ușor umărul cu mâna și l-am întrebat dacă pot să-l ajut cu ceva. Nu a tresărit deși îmi era teamă să nu-l sperii. S-a întors spre mine cu o privire umedă.
-Aici vindeți inimi?
-Inimi? Nu, aici este o băcănie, cred că ar trebui să mergi la o măcelărie.
-Nu, nu… Nu am nevoie de o inimă din aceea.
-Dar de care?
-Uite, pune mâna aici!
Mi-a luat mâna și mi-a așezat-o în dreptul inimii lui.
-Simți ceva?
Am pipăit la început ușor apoi am apăsat din ce în ce mai tare. Mi-am lipit și urechea de pieptul lui. Nimic! Nu se auzea nimic! M-am gândit pentru o clipă dacă nu cumva am surzit eu sau mi-au amorțit simțurile și mi-am pipăit inima mea. Bătea destul de tare și ușor agitat. Am atins iar pieptul tânărului și… nimic.
-Dar unde este? l-am întrebat.
-E la ea, când a plecat mi-a smuls-o de aici din piept.
-Totuși, cum de nu ai murit?
-Am găsit un strop de speranță și mă tot agăț de el dar mi-e teamă, când se va termina…
-Inimi nu găsești aici, le găsești la oameni. Și nu se cumpără, se oferă. Curaj! Vei găsi o inimă. Dumnezeu nu face inimi mai puține decât oameni.

inima

POVESTE DE DRAGOSTE…de Oana Torok


E ziua ei liberă, dar nu și a lui. A plecat la muncă înainte să se trezească ea, nici măcar nu a intrat în dormitor să-i spună bună dimineața. Se așează la masa din bucatarie și își aprinde o țigară. E o cană cu cafea în microunde, apasă butonul și o încălzește. E încă ursuză și nu vede biletul de pe masă. Aprinde televizorul din bucătărie și trecând de pe un canal pe altul se oprește pe un post muzical. Era melodia lor. Ii dă o stare de bine și începe să o fredoneze ușor, deși nu are ureche muzicală.
Iși aruncă privirea pe masă și vede biletul. Ridică o sprânceană și deschide biletul împaturit în două, își pune ochelarii și începe să citească.
“Bună dimineața, iubito. Nu aveam somn, m-am trezit pe la 3 dimineața și m-am gândit să-ți scriu. Nu ți-am mai scris demult, știu că îți plăcea asta. Ți-am lăsat cafeaua în microunde și ți-am făcut niște clătite, sunt în dulap.
M-am gândit să-ți țin companie azi, deși nu sunt lângă tine. Am program scurt că e sâmbătă, dar nu voiam să te las singură. Vezi că lângă clătite mai e un bilet, vorbim acolo. Te pup.”

Se ridică de pe scaun, umblă prin dulap și găsește o farfurie cu clătite rulate. Sunt cu gemul ei preferat, cel de caise. Sub farfurie se află un alt bilet.

“Imi cer scuze că am ars prima clatită, dar știu că ție îți plac și astea arse. Cum sunt? Mi-au ieșit bine? Mi-ar fi plăcut să mă vezi cum le întorc în aer, un adevărat maestru. Știu că ai venit direct în bucătărie să fumezi, mi-ar fi plăcut să bem cafeaua împreună. Acum probabil stai picior peste picior pentru că faci pe tine și vrei să termini de citit biletul. Pe asta l-am facut mai scurt, cât să apuci să mănânci o singură clatită. Următorul bilet e în baie, sub tubul de pastă de dinți. Vorbim acolo.”

Ușurată că s-a terminat biletul, se șterge cu un șervețel pe degete și fuge spre baie. Ia biletul și îl citește.

“Pun pariu că ești relaxată acum. Aseară te-ai agitat mult, mi-ai dat coate și m-ai dezvelit. Cred ca iar ai visat că te urmarește cineva, te încruntai foarte tare. Te-am trezit să te liniștesc și mi-ai spus că nu ai furat florile, că le-ai găsit acolo pe masă. Am zâmbit și te-am lăsat să dormi, eram sigur că nu o să îți amintești. Dupa vreo o oră am simțit nevoia să te pup pe frunte, și te-am pupat. Ai zis “mhm”, de parca m-ai aprobat. Imi place să dorm cu tine, e o adevarată aventură în fiecare seară.
Ai terminat? Mergem pe balcon? Hai.”

Se spală pe mâini, apoi se spală pe față și pe dinți.
Pe balcon găsește un bilet și o foaie mototolită aruncată pe jos. Ia foaia și o citește.

“Vezi cât de bine te cunosc? Eram sigur că o să ridici întâi foaia asta mototolită. Nu scrie nimic în ea, dar poți să citești biletul.”
Ea zambește și deschide biletul.
“Stăteam pe balcon azi dimineață, fumam o țigară și mă uitam spre fântână. Era așa liniște încât auzeam numai apa. Am stat și m-am gandit la cât de fericit mă faci tu pe mine și mă gândeam să îți fac o surpriză. Iți mai plac surprizele? Ce întrebare, nu..? Ți-am luat ieri un cupon de la un salon de masaj, cu tot cu împachetari în algele alea scârboase. Vezi că stai pe cupon, e sub păturica de pe băncuță, ia-l de acolo și hai înapoi în bucătărie să mai vorbim că ți se răcește cafeaua. Ne vedem în congelator.”
Zambește timid și împachetează înapoi biletul. Se ridică și scoate de sub paturică un plic roz care conținea cuponul. Cu gura până la urechi face pași lenți către bucătărie, citind.
Ajunge în dreptul frigiderului și deschide congelatorul. Găsește un bilet și o înghețată Panda.

“Surprizăăă, ți-am luat ieri o înghețată Panda. Am vrut să ți-o dau aseară, dar dacă tot te-a durut burtica am hotărât să ți-o dau azi. Tocmai bine că s-a integrat perfect în scenariul de azi. Sper că ești la fel de entuziasmată ca mine pentru ideea asta cu biletele, sper că nu te plictisesc.
Azi împlinim un an de când suntem împreuna și voiam să îți spun la mulți ani într-un mod mai puțin firesc. Du-te până la șifonier și uită-te acolo unde îmi țin eu cămășile. Vezi că în pantofi mai e un bilet. Cum care pantofi? Du-te odată!”

Se duce într-un suflet către șifonier și găsește o pungă de cadouri în care erau pantofii pe care îi probase cu două zile înainte, în mall, dar nu i-a cumpărat pentru că erau prea scumpi. În pantofi se afla un bilet.

“Ia vezi, îți vin? La mulți ani, iubita mea. Să-i porți sănătoasă. Când termini de admirat piciorul perfect, vino înapoi în bucătarie. Mă găsești în ibricul roșu.”

Ea se duce în bucătărie, caută peste tot și nu găsește niciun ibric roșu. Se enervează și începe să răscolească peste tot și îl găsește ascuns într-o oală cu capac. Ia biletul din ibric și îl deschide.

“De-asta te iubesc eu. Nu mi-ar fi dat prin cap să caut în oala aia cu capac. Tu nu renunți niciodată, de-aia nu ai renunțat la mine. Stii că pot mai mult, așa cum știai că există un bilet într-un ibric roșu.”
Azi am încercat să-ți arat că, deși m-am schimbat, nu am uitat de noi. Incă țin minte ce îți place, ce îți dorești și ce nu mai fac. Păcat că nu mi-a venit ideea asta acum un an, când ne-am despărțit.
Poate nu mai stăteam singur într-o bucătarie goală visând cu ochii deschiși că încă umbli prin casă..

001b054An99

Scrisoare pentru ea… De Natalia – Singlebell


Vrem să împărtășim cu voi frumoasa scrisoare de dragoste a unui bărbat către soția lui, care a realizat ca cele mai marunte lucruri sunt cele cu adevarat importante.

I Love You Wallpaper (7)

 

Dragostea mea,

M-ai întrebat ce să-mi trimiți cât sunt plecat; acele lucruri pe care mi le doresc nu le pot primi pe un vapor, la mii de mile depărtare de tine. Lista a fost, totuși, foarte ușor de scris.

love-map

Te rog trimite-mi toamna. Umple o cutie cu acea răcoare specială a serilor care prevestesc venirea iernii. Adaugă culorile tomnatice: galbenul, roșul și maroul frunzelor ale căror cicluri de viață s-au încheiat. Trimite-mi sunetul pe care acestea îl scot în momentul în care mergi printre straturi înalte până la gleznă de frunze uscate, împrăștiate peste tot. Ai grijă să legi totul cu fumul frunzelor care ard și ambalează totul cu galbena lună a recoltelor, prinsă printre crengile dezvelite ale unui copac care și-a început somnul de iarnă.

padure toamna felicitare animata

Mai târziu, trimite-mi iarna. Trimite-mi prima ninsoare puternică și acea liniște și tăcere magică care coboară pe pământ odată cu fulgii enormi de zăpadă, ce se strâng pe jos. Nu uita de gustul fulgilor de zăpadă pe limba mea și nici de fulgii aproape topiti, prinși în părul tău, exact ca bijuteriile. Trimite-mi o pătură de un alb pur sub o lună plină, când pământul pare să strălucească. Trimite-mi un om de zăpadă sau, mai bine, o familie de zăpadă cu un tată de zăpada, o mamă de zăpadă și copii micuți, tot din nea, cu ochii din nasturi, crengi pentru mâini și morcovi pentru nas.

iarna-felicitare-animata-oameni-de-zapada

Trimite-mi o seară în fața șemineului, cu speranțe și vise în flăcări.

dc0653a3

Trimite-mi o parte din căldura ta, în timp ce te țin în brațe, sub pături, într-o noapte friguroasă de Decembrie. Vreau chiar și țurțurii lungi, delicați, eleganti.Sărbătorile, de asemenea, le vreau. Trimite-mi Halloween-ul cu micuțe vrăjitoare, zâne, fantome, indieni și pirați. Împăturește-mi, cu grijă, vocile timide care șoptesc „Ne dați ori nu ne dați?”. Trimite-mi mirosul dovlecilor proaspăt tăiați, cu tot cu zâmbetele și rânjetele lor amuzante. Apoi, adaugă-mi magia ceva mai vârstnică, cea care vine mai târziu, după ora 12 noaptea, când cei mici sunt ascunși și dorm sub pături, când casa este tăcută și singurul zgomot care se aude este cel al crengilor care lovesc geamurile și care îi fac, chiar și pe adulti să se întrebe dacă într-adevăr există spirite, fantome, vampiri și vârcolaci în întunericul nopții.

Trimite-mi un copac de Crăciun. Nu orice copac, ci unul proaspăt tăiat, aranjat de mâini micuțe, asistate de părinți. Trimite-mi mirosul de brad, câteva lumini, globuri și scântei prinse cu beteală și împrăștiate aici și acolo.
Trimite-mi un pahar cu lichior de ouă, foarte ușor condimentat. Gustă-l tu mai întâi, apoi lasă-ți urma buzelor pe marginea paharului, pentru mine, să o văd și să o gust.

Trimite-mi acea anticipare lipsită de somn a nopții dinainte de Crăciun, când micii îngeri încearcă așa de greu să se ducă la culcare, știind în adâncul inimilor lor că Moș Crăciun nu va veni până ei nu vor adormi. Împarte cu mine un pahar cu lapte și câteva fursecuri de ciocolată, în încercarea de a păstra vie naivitatea copilăriei. Trimite-mi țipetele încântate ale celor mici când văd, pentru prima oară, cadourile lăsate de Moș. Trimite-mi sunetele ambalajelor rupte cu multă plăcere și satisfacție, trimite-mi surprinderea lor în timp ce cadoul este dezvăluit și arătat mai departe.

Trimite-mi îmbrățișările tuturor.

Pentru ultima noapte a anului, trimite-mi o seară liniștită, petrecută alături de tine, în timp ce visăm și așteptăm cu nerăbdare următorul nostru an împreună și ne bucurăm de toate momentele dificile pe care le-am depășit, tot împreună.

Trimite-mi toate schimbările anotimpurilor, toate grijile de zi cu zi, toate bucuriile și toate sărbătorile pe care le voi pierde în timp ce sunt undeva în partea cealaltă a lumii, departe de tine.

Mai presus de toate, trimite-mi gândurile și speranțele tale, visele și dorințele tale, zâmbetele și lacrimile tale.

Și cel mai important, trimite-mi dragostea ta.”

Sperăm să vă reamintească și vouă, pe de-o parte de puritatea sentimentului de dragoste și pe de altă parte, de frumusețea vieții și a lumii în care trăim.

 

IUBIRE


trandafiramor_romeonet_ro

O fată şi un băiat se iubeau foarte mult. Din păcate, fata moare într-un accident de maşină.
După ce moare ea, băiatul îşi pierde tot interesul pentru viaţă. Nu vorbea. Nu zâmbea. Doar plângea tot timpul; zi şi noapte.

tumblr_lhuw8rjprx1qbratlo1_500

Familia şi prietenii au încercat în toate felurile să îl înveselească, să îl facă să mai uite; dar nimic din toate acestea nu i-a oprit lacrimile.
Într-o noapte a avut un vis.

A văzut-o pe fată în rai cu multe alte fete de vârsta ei.
S-a simţit uşurat; dar a văzut că fiecare fată avea o lumânare aprinsă în mână. Prietena lui avea şi ea o lumânare, dar a ei nu era aprinsă..
A întrebat-o: « De ce nu ai lumânarea aprinsă? »
Ea a spus: « De fiecare dată când încerc să o aprind cad lacrimile tale şi o sting.

Dansul-ielelor

 

Sursa:Pustanul