Tradiția și semnificația bradului de Crăciun

O tradiție importantă asociată sărbătorii Crăciunului o reprezintă împodobirea bradului de Crăciun.

Se spune despre brad că este un pom al vieții datorită faptului că el rămâne verde tot timpul, simbolizându-l, astfel, pe Hristos, veșnic viu.

 

Despre obiceiul bradului de Crăciun nu se știe exact de unde a luat naștere. Se bănuiește că pomul de Crăciun ar fi apărut pentru prima dată la popoarele germanice, iar cu timpul acest obicei a intrat și în tradiția creștină.

În România bradul de Crăciun a fost împodobit pentru prima dată în palatul regelui Carol I de Hohenzollern, în anul 1866, iar de atunci românii au preluat această tradiție.

Bradul de Crăciun era împodobit, la început, cu fructe, flori de hârtie sau biscuiți. În timp, s-a trecut la ornarea acestuia cu fel si fel de minunății, printre care: globulețele de sticlă, beteala, bomboanele de ciocolată, instalațiile luminoase, etc

 

 

Există, de asemenea, obiceiul ca în vârful bradului de Crăciun să se așeze o stea, simbol al stelei care i-a călăuzit pe magi până la Betleem. Despre această stea se spune că aduce noroc și duce la îndeplinire dorințele.

Pe lângă bradul de Crăciun, creștinii ornează și așa numitele coronițe de Crăciun, agățate pe ușile de la intrare simbolizează sănătate și noroc, iar forma rotundă a acestora reprezintă veșnicia dragostei care nu piere niciodată.

 

 

 

O altă plantă folosită la decorarea caselor în preajma Crăciunului și a Anului Nou este vâscul. Se spune desprevâsc că este o plantă tămăduitoare, simbolizând, la unele popoare, armonia și pacea. De asemenea, sărutul sub vâsc face mai trainică și mai puternică iubirea într-un cuplu.

 

Se știe despre Crăciun că este sărbătoarea nașterii Domnului Iisus, o sărbătoare a liniștii sufletești, a păcii și a cadourilor. De altfel, Crăciunul este o sărbătoare plină de lumină, de semnificații și simboluri.

 

Sărbătoarea Crăciunului a fost întotdeauna o sărbătoare a bucuriei pentru creștini, dar, mai ales pentru copii, care așteaptă cu nerăbdare momentul împodobirii pomului de Crăciun sau zilele în care merg la colindat, primind în schimb daruri.  Totodată, se obișnuiește, la creștini, ca în ajunul Nașterii Domnului, cât și în ziua de Crăciun, să se meargă la biserică, după care să se ia masa în familie, în mijlocul celor dragi.

 

Bradul de Crăciun este o tradiție oarecum recentă în România, dar este cel mai îndrăgit obicei al sărbătoriilor de iarnă, datorită simbolurilor care i se asociază, și anume: dragoste, bucurie, fericire, împlinire, speranță, viață, sănătate, magie…!

 

 

 

INIMA PERFECTA

Intr-o buna zi un tanar s-a oprit in centrul unui mare oras si a inceput sa le spuna trecatorilor ca el are cea mai frumoasa inima din lume. In scurta vreme, s-au strans in jurul lui o multime de curiosi si trecatori. Inima lui nu avea nicio crapatura, nici cea mai mica zgarietura nu se vedea pe ea. Da, au cazut cu totii de acord… Era cu adevarat cea mai frumoasa inima pe care au vazut-o vreodata.

Cu cat oamenii ii admirau inima mai mult, cu atat tanarul se lauda si mai tare cu inima sa frumoasa. Era tare mandru de ea…

 

Deodata, un batranel isi face loc in fata multimii si spune cu o voce linistita, ca pentru sine:

“Si totusi, inima ta nu este nici pe departe la fel de frumoasa ca inima mea”.

Brusc, toate privirile oamenilor, inclusiv cea a a tanarului, s-au indreptat catre inima batranului. S-au uitat cu totii la inima ce batea in pieptul batranului. Intr-adevar, inima batranului batea cu putere, insa era plina de cicatrici. Avea locuri de unde bucati din ea fusesera smulse si alte bucati puse la loc, dar nu se potriveau chiar bine si se puteau vedea si cateva margini crestate. Ba mai mult, in anumite locuri ale inimii erau scobituri adanci din care bucati intregi lipseau.

Oamenii se uitau muti de uimire la batran.

“Cum poate sa spuna ca inima lui este mai frumoasa?”, sopteau intre ei.

Tanarul s-a uitat si el atent la inima batranului, a vazut in ce stare se afla si a inceput sa rada.
“Probabil ca glumesti”, a spus acesta. “Uita-te la inima ta si uita-te si la inima mea. Inima mea este perfecta, pe cand a ta este toata numai cicatrici si lacrimi.”

“Da”, a spus cu blandete batranul. Inima ta arata perfect, insa nu as schimba-o niciodata cu a mea. Vezi tu, fiecare cicatrice de pe inima mea reprezinta o persoana careia i-am dat dragostea mea – smulg o bucata din inima si le-o dau lor, iar ei adesea imi dau o bucata din inima lor care se potriveste in locul gol din inima mea. Dar fiindca bucatile nu sunt rupte la milimetru, am anumite margini colturoase si aspre pe care le pretuiesc deoarece imi amintesc de dragostea pe care am impartasit-o.”

Cateodata mi-am dat bucati din inima pe degeaba si cealalta persoana nu mi-a dat in schimb nici macar o bucatica din inima lui. Acestea sunt adanciturile goale din inima mea – a oferi dragoste este a risca. Chiar daca ranile sunt dureroase si raman deschise, ele imi amintesc de dragostea pe care am avut-o pentru acesti oameni si poate ca intr-o buna zi se vor intoarce si vor umple spatiul gol pe care il am cu bucati din inima lor… Intelegi acum care este adevarata frumusete a inimii?

Tanarul a ramas tacut o vreme si lacrimi ii scaldau obrajii. S-a apropiat apoi de batran cu timiditate si si-a atins inima lui cea tanara, frumoasa si perfecta. A smuls o bucata din ea si i-a intins-o batranului cu mainile tremurande. Batranul a primit bucata de inima, a pus-o in inima lui si apoi a rupt o bucata din inima lui brazdata de rani si cicatrici, plasand-o in rana din inima batranului. S-a potrivit, dar nu perfect. Au mai ramas cateva margini colturoase si crestate…
Tanarul s-a uitat la inima lui care nu mai perfecta, insa era mai frumoasa decat oricand din moment ce dragostea din inima batranului a curs intr-a lui. Cei doi s-au imbratisat si au pornit la drum unul langa celalalt.

“Mesajul catre toti cei care citesc aceasta poveste si au suferit in trecut si au avut inima franta: niciodata sa nu va temeti sa iubiti din nou. Inima voastra este puternica si se poate vindeca iar si iar si iar. Bineinteles ca va lasa unele cicatrici, insa aceste cicatrici ne fac ceea ce suntem astazi. Fiecare rana si cicatrice reprezinta o lectie pe care a trebuit sa o invatam. Fiti mandri de cicatricile voastre! Iertarea este cheia de a-ti vindeca iar inima. Iertarea este de asemenea cheia de a merge mai departe in viata. Iarta-te pe tine si pe ceilalti pentru orice s-ar fi intamplat in trecutul tau. Fii recunoscator pentru lucrurile bune, pastreaza-le in inima ta si iarta lucrurile rele care s-au intamplat”.

BINE AI VENIT DECEMBRIE

Noiembrie a închis ușa, ne-a părăsit, a luat cu el zilele călduțe de toamna și treptat ne-a îndreptat spre frigul iernii.

Decembrie…cat farmec ascunde acest cuvant, cată magie domină în acest anotimp, începand cu primii fulgi de nea și sfarșind cu frumoasele sărbători de iarnă, care-ți umplu inima și sufletul de bucurie, tandrețe, pasiune, dorința de a fi acasă, langă cei dragi, langă cei care te înțeleg și te iubesc. Este luna cadourilor, a reîntîlnirilor, anotimpul purității, a sentimentelor calde.

Este timpul cand o droaie de copii pleacă la săniuș, iar cei mari, din dorința de a-și aminti de copilărie se alătură și ei. Este vremea cand trebuie să fim mai buni, mai înțelepți, mai sinceri, mai fericiți și pregătiți de un nou an

Un moment deosebit este atunci cand copiii împreună cu familia împodobesc bradul cu globuri, luminiţe şi beteală. După ce bradul este împodobit, crengile verzi ale pomului de iarnă umplu casa de prospeţime, iar beculeţele cu lumini multicolore aduc în casă lumină şi culoare, astfel se formează o atmosferă de sărbătoare, de bună dispoziție și pace sufletească.

 

Obrajii roșii din cauza frigului, nasul înghețat, iar focul palpaie vesel la gura sobei în casă.

Decembrie este un vis, este zăpadă și vacanța mult așteptată.