Cerbul cu stea in frunte- Victor Eftimiu


o-noapte-in-salbaticie-27334x1024

 

A fost odata, intr-o padure,
Un mos batran cu baba lui …
Traiau saraci ca vai-de-lume,
In adancimea codrului

Mosul n-astepta nimica
Si numai moartea o dorea,
Dar baba ar fi vrut sa aiba
Un suflet tanar langa ea

„Sa fie un copil cuminte,
Un catelus sau un pisoi,
Ca vreau s-aud si eu cum sufla
O alta viata langa noi.”

Asa ofta saraca baba,
Dar mosul nu mai vrea nimic:
„Ce-mi trebuie o grija noua?
Sunt prea batran si prea calic.”

Dar domnul se-ndura de baba
Si-un pui de cerb i-a daruit.
Un pui de cerb, cu stea in frunte,
Gonit din codru si ranit.

Sageata-i strapunsese gatul –
Din rana sangele-i curgea
Si lacrimi mari picau din ochii
Frumosi, rotuzi ca o margea.

L-a sarutat pe frunte mosul,
Miloasa baba l-a spalat,
L-au ingrijit cu grija mare
Si cerbul mi l-au vindecat.

Era frumos si bland saracul,
Zburda mereu din loc in loc,
Venise ca o vraja noua
De tinerete si noroc.

Intinerea vazand cu ochii
Mosneagul si cu baba lui –
Si se facuse luminoasa
Intunecimea codrului.

Dar intr-o zi trecu pe-acolo
Feciorul unui imparat
Cu ceata de curteni, cu arcuri
Si cu ogarii la vanat.

„Da-mi mie cerbul tau, batrane,
Iti dau pe el tot ce doresti”
„Nu pot, de mi-ai da pe dansul
Comorile imparatesti”

„Te duc la curtea mea, mosnege,
Cu baba ta, va fac boieri.
Da-mi cerbul tau cu stea in frunte
Si-ti dau si cinste si averi”

Nu-mi trebuie averi si cinste,
Sunt prea batran sa le primesc ;
Dar daca vrea sa vina cerbul,
Eu bucuros vi-l daruiesc.”

Atunci, minune fara seaman,
Intreaga lume, ce vazu ?
Vazu cum cerbul da din coarne
De parc-ar spune: „NU vreau, nu!

Nu vreau sa vin la curtea voastra
(Deodata cerbul a vorbit)
Tu ma doresti ca o podoaba,
Ei, sufletul mi l-au dorit

Tu m-ai ranit la vanatoare,
Ei ranile mi le-au legat.
In stralucirea curtii tale
Eu m-as simti incatusat.

La curtea ta, as fi o fiara,
O jucarie pentru prosti.
In viata lor sunt o lumina
Pe care tu n-ai s-o cunosti.”

Pleaca, pe ganduri, voievodul
Si se gandea ca nu-i de-ajuns
Sa fii bogat, temut si vesnic
De maretia ta patruns

Mai trebuie sa ai un suflet,
Milos, si bun, si iubitor,
De vrei sa fii iubit de oameni,
Si de podoaba codrilor.

LASA COMENTARIUL TAU

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s