NOAPTEA….DanaDya Ferenti


 

Noaptea, ar trebui sa-mi para o zana….dar mie mi se pare ca e batrana si hidoasa ca o harca, cu o mantie neagra, care se tine dupa mine si isi rade de amaraciunea mea….de necazul meu si de suferinta mea…..privind harca, furia mea creste in intensitate, imi vine sa smulg copacii din radacina sa provoc un taifun si sa sterg tot de pe fata pamantului… sa nu mai existe nimic, nimic, totul sa dispara asa poate durerea mea s-ar potoli….dar nu, durerea parca imi creste si ea in intensitate direct proportional cu furia….durere si furie impreuna imi sfasie inima si asa ranita si sfasiata…..ma asez sleita de puteri si ma gandesc, ca poate in durera mea, am trecut pragul dintre bine si rau, dintre ratiune si nebunie……..sau poate doar delirez…..incerc sa imi temperez tremurul mainilor si bataile inimi, dar imi aduc aminte..Ah!….de ce imi faci tu asta?…………de ce m-ai indepartat de langa tine?…mai bine m-ai fi ucis cu mana ta decat sa ma arunci in acest infern ….priveste-ma! priveste-maaaaa !!!! fara tine nu am ce face cu viata mea, nimic si nimeni nu ma mai poate consola….nici chiar sarutul unei stele nu poate zdrobii serpii  ce-mi colcaie sub frunte, nici apa tuturor oceanelor nu ar putea sa-mi stinga focul din inima…..cum ai putut fi capabil de atata suferinta? ….nu ti-a fost mila de mine?…oh!… de ce ma mai intreb?….nu exista raspuns la aceste intrebari…pentru mine nu mai exista nimic….decat cenusa si scrum…..privesc in fata si nu vad decat haul negru care se casca  in fata mea si care ma atrage cu putere….incerc sa pasesc spre el, sa ma arunc in imensitatea lui dar picioarele imi sunt parca de plumb…..nu le pot urni ori cat as incerca….strang pumnul si-l ridic spre cer  intr-o apriga si inutila razvratire….noaptea hada isi rade de mine si parca ma arata cu degetele-i noduroase unor spectatori invizibili……of Doamne unde esti?nu auzi cum imi scrasnesc dintii?…nu auzi cum mi se sfasaie pieptul?…..de ce nu faci ceva cu mine?….un cot si ma arunci in Paradis sau in Infernul de dincolo, infern care mi se pare mai dulce daca infernul acesta…..Doamne arata-ti marinimia si fa ceva cu mine…curma-mi suferinta asta inutila….dar…… se pare ca Domnul nu ma aude sau ma ignora voit…. ma asez pe o piatra si-mi prind capul in maini…..nu stiu cat sa fi stat asa, ce stiu e ca nu mai vreau sa mor……Doamne strig, gata!!!!! nu mai vreau sa mor, vreau sa traiesc si sa-mi infrunt destinul….vreau sa traiesc aici infinitul pasiunilor, al vietii al iubirii si al biruintei….  oricum infinitul suferintei mele din piept e mai dulce dacat infinitul de dincolo care e etern….spunadu-mi asta parca se asterne peste tot o liniste si o stare de bine cum nu am mai simtit de mult….doar sufletul meu e la fel de sfaramat si facut tandari ca si luna care se oglindeste in fundul paraiasului care curge, galgaind incet la vale……D.F.noaptea...

Un gând despre „NOAPTEA….DanaDya Ferenti

LASA COMENTARIUL TAU

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s