Daca n-ai fi tu!


Mi-e dor de ochii tăi albastri, de buzele tale sublime, de privirea ta care îmi dă fiori, de surâsul tău … de tine tot ! Mi-e foame de al tău sarut! Mi-e sete de gura ta! … Mi-e inima plină de tine, „Iubire”, fiinţă senzuală…

De te-aş iubi numai pentru o clipă, înseamnă că atât aş trăi , iar în rest n-aş şti de mine.

Când nu te văd sufletul mi-e asemenea copacilor dezgoliţi de frunze, asemenea unei păsări închisă într-o colivie sau asemenea unui munte, îndepărtat şi rece. Eşti pentru mine fiinţa care îmi redă speranţa şi calmul în momentele dificile.

Dacă n-ai fi TU… Universul meu nu ar mai avea nici un rost pentru care să existe. Dacă n-ar fi vocea ta, eu n-aş mai putea „sa-ţi simt” gândurile… Dacă n-ar fi mâna ta… trupul meu nu ar mai avea de ce sa „se-nfioare”… Dacă n-ar fi pasul tău… umbra-mi m-ar urma spăşită, fără nici o traiectorie, căci pasul tău face să tresară până şi umbra care mă însoţeşte la orice pas.

Dacă n-ar fi ochii tăi dulci…visele mi-ar părea pustii, dacă n-ar fi gura ta…n-aş ştii ce înseamnă sărutul, căci aduce cu ea nu numai înţelepciune, ci şi foarte multă senzualitate.

Dacă n-ar fi privirea ta…n-aş putea să tresar şi să mă înfior la cel mai mic gest al acesteia. Dacă n-ar fi inima ta…sufletul meu nu şi-ar fi găsit liniştea, iar inima mea ar fi avut un ritm mecanic.

Dacă n-ar fi zâmbetul tău…n-aş fi învăţat niciodată ce înseamnă să mulţumeşti pe cineva, n-aş fi învăţat poate nici ce înseamnă să trăieşti clipa pe care viitorul ţi-o poate refuza…

Dacă n-ar fi glasul tău…n-aş fi auzit niciodată ce înseamnă să iubeşti şi să fii iubit!… Dacă n-ar fi fost iubirea ta…viaţa mi s-ar fi părut pustie, iar singurătatea şi-ar fi întins braţele să mă cuprindă…şi oare cum aş fi acoperit golul din sufletul meu ?

Dacă n-ar fi fost TU, dorinţa- „de a-mi cumpăra” o „clipă” care să dureze „o veşnicie” sau „un strop de viaţă”- ar fi devenit imposibilă. Tu mă faci să simt că „speranţa moare ultima” şi că viaţa e făcută ca să profiţi la maxim de ea şi pentru a nu regreta mâine că ziua de astăzi a trecut fără să te gândeşti la persoana iubită, fără să simţi acea emoţie puternică atunci când aceasta te ia de mână şi îţi arată ce frumoasă e IUBIREA.

IUBIREA rămâne ceva indestructibil…mai preţioasă ca aurul si mai dulce ca mierea, mat graţioasă ca un ghiocel şi mai minunată decât un diamant. Iubirea e acea ultimă speranţă a doi oameni care se plac şi care vor să fie împreună…ea e asemenea „unei grădini cu flori” de care trebuie să ai grijă zi de zi- căci trebuie să ai grijă de persoana iubită şi să o cucereşti în fiecare zi…astfel încât să ajungă să te iubească tot mai mult şi să te preţuiască pentru ceea ce eşti – UN ALT OM ÎN FIECARE ZI.

Dacă n-ai iubi, n-aş vrea să fiu iubit de nimeni…iar dacă n-ai simţi, aş încerca să-ţi înmoi inima.

Dacă m-ai iubi, te-aş face cea mai fericita femeie  în fiecare zi, iar dacă nu m-ai iubi… TE-AŞ FACE SĂ MĂ IUBEŞTI !

 

 

LASA COMENTARIUL TAU

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s